Lc 10,38-42
În textul evangheliei de astăzi vom auzi relatarea despre Marta și Maria, cele două surori ale lui Lazăr, pe care Cristos la înviat din morți. La o primă vedere se pare că cele două surori sunt diferite una de cealaltă. Marta acceptă responsabilitatea de a avea grijă de casă, de a se asigura că în casă totul merge bine, că mâncarea la mese este pregătită cum se cuvine, și că toți cei care intră în casa lor, în vizită, au parte de un tratament bun. Pe de altă parte, Maria pare că nu este atât de preocupată cu treburile casei și că nu este chiar atât de doritoare în a-și îndeplini datoriile zilnice. Însă când Isus vine în vizită la ele, în casa lor, Marta este atât de ocupată în pregătirea mâncării încât nu are timp de 
stat, pentru a-l asculta pe Isus. Însă, Maria, îl primește pe Isus și profită de ocazie pentru a-l asculta. Maria stă la picioarele lui Isus. În timpul lui Isus, a sta la picioarele învățătorului, însemna să fii discipolul lui. Acesta era locul rezervat numai pentru bărbați și nu pentru femei. Marta cunoștea foarte bine aceasta. Ea se simțise rușinată și plină de scuze, păreri de rău pentru sora ei. Marta a rămas fidelă, în acceptarea rolului ei, acela de a găti și de a-l sluji pe învățător și nu de a sta la picioarele lui. Ea își îndeplinește rolul cu iubire.
Întrebarea e, ce atitudine avem când îl slujim pe Dumnezeu? Cineva spusese că atitudinea noastră, cel mai probabil e aceea de neglijență. Iar asta fiindcă nu avem timp de a sta și de a-l asculta pe Dumnezeu, fiind atât de ocupați cu îndeplinirea muncilor și a responsabilităților noastre. Însă dacă stăm un pic să reflectăm ne vom da seama că Dumnezeu ne ajută să ne ducem la îndeplinire tot ceea ce facem. Tot ceea ce dorește el de la noi, ca discipoli ai săi, de a ne face timp și pentru el.
