Sof 3,14-18
Fil 4,4-7
Lc 3,10-18
O veche poveste rusească spune că un fermier al cărui nume era Diameric, care, asemenea lui Simeon din textul evangheliei Lui Luca, își dorea să îl vadă pe Dumnezeu față în față, înainte de a muri. El se rugase sfântului Nikolai, care îi promisese că îi va îndeplini dorința. Sfântul îi spusese exact, ziua și locul în care va avea loc această întâlnire.
Odată cu apropierea clipei în care avea loc această întâlnire, Diameric se pornește și el în călătorie, care era destul de lungă. Pe toata durata călătoriei, el avea un singur lucru în minte, adică întâlnirea sa cu Dumnezeu. Însă de-a lungul drumului, întâlnește un fermier bătrân a cărui căruță se stricase. Acuma se confrunta cu o altă dilemă, trebuia el oare să se oprească pentru a-l ajuta pe acel fermier sau să se grăbească la întâlnirea sa cu Dumnezeu? Inima sa blândă a câștigat și s-a oprit pentru a-l ajuta pe fermier să își repare căruța. Le luase câteva ore bune ca să termine motiv pentru care nu a reușit să ajungă la întâlnire.
În acea noapte, sfântul Nikolai i-a apărut iarăși în vis și i-a spus, Prietene drag, azi l-ai întâlnit pe Domnul. S-a întâmplat în acel moment în care l-ai ajutat pe acel bătrân necunoscut aflat la nevoie.
În textul evangheliei din Duminica trecută, am avut ocazia să îl ascultăm pe Ioan Botezătorul cu le spunea oamenilor, poporului să se căiască ca pregătire pentru venirea Domnului, pentru venirea lui Mesia. Aceste învățături ale sfântului Ioan, le-a atins inimile. Iată de ce, în textul evangheliei de astăzi, ei îl întreabă pe Ioan ce anume trebuie să facă în timp ce așteaptă venirea Domnului. Răspunsul pe care l-a dat Ioan este acela de a provoca oameni la generozitate și la îndeplinirea dreptății astfel încât și alți să aibă motive de bucurie. De a dărui pâine celor flămânzi și haine celor care nu au. Când vor veni colectori de taxe su vameși și l-au întrebat ce să facă, Ioan le-a răspuns să nu pretindă mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru ei. Oameni sunt destul de împovărați. Fiți drepți. Soldaților, Ioan le-a spus să nu își folosească poziția, funcția ca armă de recompensare a propriilor lor persoane și interese. Fiți mulțumiți cu solda voastră și încetați să mai furați de la săraci și mici. Cu alte cuvinte, timpul adventului este un timp de acțiune, un timp de practică.
Ioan ne spune astăzi că statutul de membru al Bisericii, cunoașterea doctrinei Bisericii și a Bibliei, botezul și care participarea la sfintele Liturghii Duminica, nu e de ajuns. Va trebui să fim asemenea unui copac bun care aduce roade bogate.
Un mare predicator, în cartea sa de omilii a spus că noi nu avem cum să fim credincioși 
în mințile noastre și în cuvintele noastre. credința noastră va trebui să fie vizibilă în societatea în care trăim și în grija pe care trebuie să o avem față de cei din jurul nostru. Căința, convertirea pe care va trebui să o ducem la îndeplinire în acest timp al adventului va trebui să fie exprimată și în fapte. Iar asta fiindcă, sfântul Ioan nu i-a chemat pe oameni la un studiu al sfintelor scripturi, la o cursă după miracole, la o căință fizică sau la o întâlnire de rugăciune. Și aceste lucruri sunt foarte importante. Însă, Ioan le spune să facă binele pe care ceilalți îl așteptă de la ei. Dacă oameni sunt atrași spre alte secte sau dacă se îndepărtează de Biserică, motivul ar putea fi din cauza a ceea ce facem noi, ca și catolici. Fiindcă ceea ce se așteptă de la noi e iubirea față de aproapele, ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, participarea frumoasă la sfintele Liturghii, de a împărtăși responsabilitatea cu membri comunității și de a-i face să simtă că ei sunt Biserica.
Aceeași întrebare cu siguranță ne-o adresăm și noi în aceste momente, ce anume va trebui să facem în timp ce așteptăm venirea Domnului.
În primul rând, va trebui să acționăm asupra nevoilor oamenilor. Sfântul Ioan Botezătorul le-a cerut oamenilor, poporului să aibă grijă și să împărtășească. Oricine are două tunici, două haine va trebui să ofere una acelei persoane care nu are deloc. Va trebui să oferim ajutor tuturor persoanelor aflate în nevoie, indiferent că e ajutor material, moral sau spiritual. Mai ales că nimeni nu poate susține că nu are nimic de oferit. Sfântul Ioan, nu ne cere astăzi, să oferim tot ceea ce avem, ci să împărtășim, asemenea celor care adoptă un copil sau care oferă o masă sau care vizitează un vecin bolnav sau care ajută la cheltuielile de înmormântare sau care practică iubirea și compasiunea în mod activ. Ioan nu ne cere sacrificii eroice, imense, asemenea celor a martirilor care și-au oferit propria viață pentru Domnul, sau ca orice alt proiect special, ci de a oferi o mână de ajutor, un picior ce poate ajuta, un ochi ce poate vedea nevoile celorlalți, o ureche ce poate auzi strigătul după ajutor.
În al doilea rând, va trebui să facem o treabă bună, onestă. În momentul în care unii vameși sau colectori de taxe au venit și l-au întrebat, ei ce trebuie să facă, Ioan le spune Nu pretindeți mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi. Spre diferență de ziua de astăzi, în care oameni care plătesc taxe și impozite, au tendința de multe ori de a micșora suma ce trebuie să o plătească, cum? Simplu, declară sume mai mici în facturile fiscale pentru ca sumele rămase pe dinafară să le rămână lor. Oricum, nu toți fac aceasta. Ioan Botezătorul nu le-a spus să renunțe la slujbele lor doar pentru faptul că sunt imorale sau pentru că nu pot supraviețui la ea ca persoane bune. Ci le spune că va trebui să continue munca lor, însă să o facă cu onestitate, să o îndeplinească așa cum trebuie. Astăzi, acești funcționari publici, sau un vameș ori un polițist sau un pompier, poate fi onest doar dacă își fac treaba, își îndeplinesc sarcinile așa cum trebuie, corect, astfel și societatea va fi una mai diferită. Acest lucru mai poate fi aplicat și altor profesii, meserii, precum unui profesor care reușește să își învețe studenți, sau într-o căsătorie în care unul reușește să își ofere inima celuilalt, locul întâi in inima sa, sau un om de afaceri mulțumit cu profitul avut, sau un angajat ce are grijă cum trebuie de clienți săi sau care oferă plata cuvenită pentru orele muncite. Prin toate aceste moduri, prin punerea lor în practică vom putea deveni o societate mai diferită.
În al treilea rând, Ioan le spune soldaților să nu acuze pe nimeni pe nedrept. Însă, chiar și în ziua de astăzi, soldați nu fac mereu ceea ce e drept și corect. În unele țări, ei înșiși sunt cei care introduc droguri și arme în țară sau mai rău, înscenează pe cineva. Noi putem acuza pe drept pe cineva foarte ușor. De exemplu, o soție care spune că Soțul meu este întotdeauna cu prieteni lui, nu are timp deloc și pentru mine. Însă cine se poate simți fericit într-o casă în care soția își cicălește mereu soțul? Sfântul Ioan Botezătorul ne sfătuiește pe toți să ne îndeplinim cum trebuie datoriile, iar dacă facem aceasta atunci nevoia de a da mărturie falsă, nedreaptă nu va mai exista. Sunt foarte multe lucruri pe care le putem învăța din textul evangheliei de astăzi, însă eu mă voi opri doar la acestea.
Voi încheia cu ceea ce a spus un filosof că există trei tipuri de oameni în lume. Primi sunt visători care concep ideii minunate însă care rămân în lumea viselor și a ideilor. Apoi plănuitori care își traduc visele în programe și rezoluții însă care rămân doar pe hârtie și în ultimul rând cei care fac, care duc la împlinire o sarcină, care își pun inima și sufletul în îndeplinirea ei, totul până e gata.
Tot ceea ce sper e ca între noi să existe mai multe persoane care fac decât care visează sau plănuiesc. Amin
