Is 60,1-6
Ef 3,2-3a.5-6
Mt 2,1-12
Un copil întâlnea mereu un coleg la o intersecție de lângă școală. Primul care ajungea îl aștepta pe celălalt; sau punea o pietricică pe o bancă din piatră. Dacă pietricica era dedesubtul băncii, însemna că prietenul nu trecuse încă pe acolo și putea să-l aștepte.
Care dintre trecători, mai ales dacă erau cu mașina sau pe bicicletă, putea înțelege semnificația prezentei sau a absenței pietricelei de pe bancă, sau măcar să-și dea seama de existenta ei? Erau necesari ochii prieteniei, nu numai pentru a ști ce înseamnă acea pietricică, dar și pentru a o vedea.
Așa se întâmplă cu semnele pe care Dumnezeu ni le dă în bunătatea sa: e nevoie de ochii prieteniei pentru a le înțelege.
La fel s-a întâmplat și în cazul celor trei magi, din textul evangheliei de astăzi, cu ajutorul ochilor prieteniei au reușit să înțeleagă semnificația acelei stele călătoare.
Dar să revenim la textul evangheliei de astăzi. Despre ce a fot vorba? Ce istorioară am auzit? Un lucru e clar că am auzit o relatare arhi-cunoscută. Cea despre magi, a magilor. Mai exact, După ce s-a născut Isus în grajdul sărac din Betleem, au ajuns niște magi, trei la număr, la Irod, pentru a-l întreba dacă știe ceva de regele nou născut. Irod, în acel moment ce a făcut? A încercat să afle mai multe despre acest rege care avea să se nască, unde și când. Însă nu a reușit să afle, așa că I-a luat din nou pe magi la întrebări, și plin de viclenie i-a rugat să îi caute ei iar apoi să îl anunțe și pe el ca să meargă să îl adore. Însă magi ce au făcut când l-au găsit pe pruncul Isus? Mai întâi au căzut la pământ și l-au adorat după care i-au oferit daruri. Ce daruri au oferit magi lui Isus? Aur, smirnă și tămâie. Iar după ce au făcut? S-au întors înapoi în ținuturile lor, însă nu pe unde au venit ci pe altă căi, ocolitoare, totul datorită unei revelații avute în vis, că Irod de fapt căuta să omoare pruncul.
Magi dar mai ales oameni prin deșert, de pe timpul acela dar și astăzi, cum călătoresc? Călătoresc în caravane, grupuri de călători. Însă caravana magilor era una specială, era o caravană a luminii, a iubirii, a vieții și a bucuriei. De ce oare? Și le vom lua pe rând.
De ce credeți că era o caravană a luminii? Pentru că urmau o stea, o stea care lumina, care le-a luminat drumul până în cetatea lumii, până în Ierusalim, iar de acolo la Isus care era lumina lumii. Lumină care chema la credință nu doar pe evrei ci și pe celelalte popoare. Asta este și adevăratul înțeles al sărbătorii de astăzi, a epifaniei Domnului, că Domnul s-a manifestat, revelat ca Mesia, nu doar evreilor ci tuturor.
Apoi, de ce credeți că era o caravană a iubirii? Fiindcă magi și-au arătat iubirea, dragostea față de regele regilor abia născut, prin darurile lor, prin aur, smirnă și tămâie, după cum și Dumnezeu și-a arătat dragostea sa față de noi, prin trimiterea prin trimiterea singurului său fiu.
După aceea, de ce credeți că era o caravană a vieții? Fiindcă, călătoria magilor nu a fost una ușoară, prin deșertul plin de capcane întinse de Irod, plin de pericole și obstacole, însă ei tot au continuat, fiindcă erau atrași de Pruncul Isus. Asemenea vieții, care e plină de pericole și obstacole, însă dacă ne lăsăm călăuziți de pruncul Isus, vom trece cu bine peste toate și vom ajunge asemenea magilor să îl adorăm și să îi oferim darul nostru, darul unei vieții trăite cum trebuie.
Și în ultimul rând, de ce credeți că era o caravană a bucuriei? Fiindcă ei au făcut toate acestea plin de bucurie, că au primit toate aceste semne, semne de credință și de iubire. Dar mai ales că în momentul în care l-au găsit, evanghelia ne spune că Magi s-au bucurat foarte mult.
Ceea ce va trebui noi să facem astăzi e să pornim la drum cu magi. Să îi imităm pe magi, să urmăm glasul inimii, a lui Dumnezeu. Să înțelegem semnele iubirii sale dar mai ales să fim atenți la aceste semne fiindcă nu toate semnele ne duc la Isus. Amin
