In 15,18-21
Astăzi biserica comemorează unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ai bisericii primare, pe sfântul Policarp, care a fost, alături de papa Clement și de Ignațiu de Antiohia, un ucenic al apostolilor, unul dintre cei care l-au cunoscut direct pe unul dintre apostoli. Iar în cazul lui Policarp, pe sfântul apostol Ioan, al cărui ucenic a fost.
Un alt amănunt ce trebuie menționat e faptul că după ce a fost numit episcop de Smirna, Policarp întreprinde o călătorie la Roma pentru a-l întâlni pe papa Anicet cu care a discutat problema datei paștelui.
Sfântul Irineu a relatat foarte frumos discuția ce a avut loc între proconsul și Policarp, în momentul în care acesta a fost prins și adus pentru judecată în fața sa. “Moarte celor care nu cred în zei! Să fie adus Policarp!” Prin acest strigăt plebea păgână cerea moartea creştinilor, care negau pe zei, şi a bătrânului episcop de Smirna. Adus în amfiteatru, Policarp răspunde proconsului care-l constrânge să creadă în zei, sacrificând acestora şi blestemându-l pe Cristos. “De 86 de ani îl slujesc pe Cristos şi nu mi-a făcut niciun rău. Cum aş putea să-l blestem pe regele şi pe Mântuitorul meu?”. “Am putere să poruncesc să fii ars de viu”, adăugă proconsulul. “Focul cu care tu mă ameninţi – răspunse Policarp arde şi frige un moment, dar apoi trece: eu mă tem de focul nestins al osândei veşnice”.
Așa că, întrebarea la care va trebui să reflectăm e, noi de ce foc ne temem mai mult? Știm ce avem de făcut pentru a evita să fim condamnați la focul nestins al osândei veșnice, cum l-a numit sfântul Policarp?
