1In 2,3-11;
Ps 95;
Lc 2,22-35
În cea de-a cincea zi din Octava Crăciunului, contemplăm prezentarea lui Isus la Templul din Ierusalim și întâlnirea sa cu bătrânul Simeon, un bărbat bun și temător de Dumnezeu ce aștepta consolarea lui Israel. Profund receptiv la îndemnurile Duhului Sfânt, Simeon a luat copilul în brațele sale și a recunoscut în el pe Mântuitorul promis, 
Mesia. Cu laude și mulțumiri, Simeon a mărturisit că Domnul Dumnezeu și-a ținut promisiunea. Simeon s-a simțit gata să moară și, cu Mântuitorul tuturor oamenilor în brațele sale a exclamat: Acum, slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta. Într-adevăr, întâlnirea lui Simeon cu pruncul Isus a fost o celebrare plină de bucurie, de credință.
Prin urmare sunt unii oameni care nu văd că Dumnezeu se îngrijește de ei. Nu văd că Domnul, din iubire, caută mereu să îi ajute. Ei uită de cele sfinte şi de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uită niciodată de ei. Ferice de aceia care văd că toate – sănătatea, puterea de muncă, fericirea – ţin de Dumnezeu şi că doar prin puterea Lui putem fi mântuiți. Ferice de aceia care au mereu încredere în ajutorul Domnului.
