In 17, 20-26
Astăzi Biserica comemorează un sfânt care pe timpul vieții sale era extrem de apreciat pentru delicatețea și seriozitatea lui, delicatețe și seriozitate care impresionau atât de mult și atât de tare încât colegii lui de facultate spuneau, să tăcem, se apropie Bernard. Astăzi, îl comemorăm pe Sfântul Bernard, care în anul 1111 a intrat în mănăstirea de la Cîteaux, din Franța, împreună cu 30 de tovarăși ai săi, făcând din acea mică mănăstire din Burgundia leagănul unui nou ordin.
Sfântul Bernard mai este cunoscut și pentru scrierile sale, mai ales Comentariul asupra Cântării Cântărilor și asupra Tratatului despre iubirea de Dumnezeu, scrieri care îl fac cunoscut ca fiind un om de o mare experiență mistică și teologică. În total, de la sfântul Bernard ne-au rămas 12 tratate spirituale, peste 300 de predici și peste 500 de scrisori.
Pe lângă toate aceste scrieri, sfântul Bernard, a călătorit enorm, întemeind în total 65 de mănăstiri, apoi predică cea de-a doua cruciadă, și joacă un important rol de profet pe lângă papi și regi, denunțând în special toate nedreptățile.
Am zis la început că pe sfântul Bernard îl caracteriza delicatețea și seriozitatea, din care au și izvorât acest număr atât de impresionant de scrieri spirituale. Însă întrebarea e, pe noi ce ne caracterizează? Când trecem pe lângă cineva pe stradă, ce spune cel care ne vede? Iată un om bun, cu credință, serios și delicat? Sau iată un păgân?
