Mc 16,15-18
Astăzi celebrăm Convertirea sfântului apostol Paul. Sfântul Paul s-a născut ca Saul din Tars, capitala Ciliciei, din Turcia de astăzi, în anul 3 după Cristos. Cu siguranță cu toți știm când și cum a avut loc Convertirea sa de pe drumul spre Damasc. Această convertire a sa a fost una dintre cele mai mișcătoare miracole din istoria Bisericii primare. Aceasta ne arată cum credința vine de la harul lui Dumnezeu și de la cooperarea liberă a omului.
Însă asupra lucrului la care va trebui să fim atenți e faptul că nu trebuie să credem că convertirea e doar pentru cei care nu sunt creștini. Fiindcă cu toți avem nevoie de convertire. De fapt, noi creștini suntem cei care avem nevoie de convertire mai mult decât oricare alt creștin, mai ales dacă suntem serioși când spunem că în Biserică găsim plinătatea revelației lui Isus. Însă uităm faptul că Cristos, și nu discipoli săi, nici măcar apostoli săi, a fost cel care a fondat Biserica. Asta dacă credem că Cristos a declarat intenția sa de fondare a Bisericii, prin instituirea unei autorități vii când i-a spus lui Simon Petru, Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea, și puterile iadului nu o vor birui. Această convertire este o sarcină care niciodată nu va ajunge la un sfârșit până când nu își va atinge destinul final. Mereu va trebui să ne întoarcem de la păcat pentru a crește mai mult în cunoașterea noastră și a iubirii față de Cristos.
