Regele Nabucodonosor a construit o statuie enormă de aur. Era aur pur, din cap până în picioare. Probabil regele uitase de visul pe care Dumnezeu i-l trimisese, că regatul său de aur avea să ajungă la un sfârșit. Poate că a crezut că dacă va construi o statuie făcută complet din aur, cuvântul lui Dumnezeu din visul său nu avea să se adeverească.
Unul din slujitori regelui a citit ordinul tuturor oamenilor… să cădeţi şi să adoraţi statuia din aur … Cel care nu va cădea şi nu va adora, în aceeaşi clipă va fi aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins”.
Cu toți au făcut ceea ce le-a spus regele cu excepția trei oameni. Acesti bărbați erau evrei. Ei erau Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo prieteni lui Daniel. Se părea că în acel moment Daniel nu s-a aflat acolo, căci dacă era cu siguranță ar fi refuzat și el să se închine unui idol făcut de om.
Înțelepți regelui erau invidioși pe Daniel și pe prieteni lui fiindcă regele îi plăcea. Așa că i-au spus Sunt nişte iudei pe care i-ai stabilit peste lucrările din provincia Babilón, Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo. Oamenii aceştia nu ascultă de tine, rege, nu-i slujesc pe zeii tăi şi nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o”.
Regele Nabucodonosor s-a umplut de mânie. El i-a avertizat, Dacă nu o vă veţi închina, în aceeaşi clipă veţi fi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Și cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea
Un lucru e clar, că regele făcea o greșeală imensă. El îl punea la încercare pe Dumnezeul cel Viu. Cei trei evrei știau că e împotriva legilor lui Dumnezeu închinarea la o statuie. Așa că au rămas în picioare. Fiindcă se încredeau în Dumnezeu, nu le-a fost frică deloc de rege.
Cei trei bărbați i-au spus regelui, Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins şi ne va elibera din mâna ta, rege! Și chiar dacă nu, să-ţi fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”.
Regele Nabucodonosor era acum și mai furios! A dat comandă să fie încins cuptorul de șapte ori mai tare decât de obicei. Însă cei trei tot au refuzat să se închine.
Apoi regele a dat comandă la niște bărbați puternici să îi lege pe Șadrác, Méşac și Abéd-Négo și să îi arunce în cuptorul aprins.
Focul a fost atât de încins încât bărbați care i-au aruncat pe cei trei au fost uciși de căldura focului.
Regele privea totul de la distanță sigură. El i-a văzut pe cei trei bărbați cum au fost aruncați în mijlocul focului arzând. Însă asta nu e tot ceea ce a văzut.
Regele Nabucodonosor a fost uimit! „Oare nu am aruncat noi trei oameni legaţi în mijlocul cuptorului?”. Ei au luat cuvântul şi au spus: „Sigur, rege!”. El a luat cuvântul şi a zis: „Iată, eu văd patru oameni dezlegaţi, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar înfăţişarea celui de-al patrulea este asemenea cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”.
Apropiindu-se de ușa cuptorului încins, regele a strigat, „Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt: ieşiţi şi veniţi!”. Atunci, Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo au ieşit din mijlocul focului.
Cu toți s-au adunat în jur și i-au examinat pe cei trei evrei. Ei au văzut că focul nu a avut nici un efect asupra lor. Părul lor nu era deloc pârlit iar hainele lor nu erau arse deloc. Nu se simțea nici măcar miros de fum asupra lor.
Când a realizat ceea ce tocmai se întâmplase, regele Nabucodonosor a făcut un lucru destul de înțelept. El s-a rugat și a spus, Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo, care l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au încrezut în el.
Sfârșit!
