Duminica a 33-a de peste an (A)

Prov 31,10-13.19-20.30-31
1Tes 5,1-6
Mt 25,14-30/
Mt 25,14-15.19-21

Nu există timp ca prezentul. Acum e timpul important. Acum e timpul, să folosim cuvintele lui Isus din parabola evanghelică de astăzi, în care nu suntem nici servitori buni și credincioși și nici servitori leneși și răi. Acea judecată viitoare, bun sau credincios sau leneș și răi, totul depinde de acum, de modul în care slujim acum. Recompensa viitoare depinde de cum folosim cuvintele lui Isus din parabola de astăzi, Intră în bucuria stăpânului tău! (v.23) Sau pe servitorul netrebnic aruncați-l afară în întuneric (v.30), totul depinde de modul în care slujim acum.

Parabola talanților pe care Isus ne-a relatat-o astăzi ne urgentează să fim gata pentru întoarcerea stăpânului. Isus este stăpânul care a plecat într-o călătorie, în acel moment în care s-a urcat la ceruri. După o lungă perioadă de timp, Isus se va întoarce, indiferent că va fi în momentul morții noastre sau la a doua sa venire. Indiferent de când vine din nou, noi vom sta în fața sa cu talanți noștri. Talanți în parabolă nu au fost distribuiți în mod egal tuturor. Un servitor a primit cinci talanți, altul a primit doi, și ultimul a primit un singur talant. De ce? Isus a spus că fiecare a primit după abilitățile lor. Prin urmare, fiecare servitor a primit numărul corect de talanți care să se potrivească cu abilitățile lui, nici prea mulți pentru a nu-i risipi, dar nici prea puțini pentru ca servitorul să nu se simtă frustrat cu aceste abilități nefolosite. Primi doi servitori au produs un număr diferit de talanți însă nu există nici o diferență în cuvintele rostite de stăpân, indiferent că unu a obținut alți cinci iar celălalt a produs alți doi. Stăpânul se adresează exact la fel la amândoi.

«Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» (v.23).

Nu există nici măcar un cuvânt diferit în răspunsul stăpânului dat servitorilor chiar dacă unu a produs trei talanți mai mult decât celălalt.  De ce? Amândoi au fost la fel de harnici în conformitate cu propriile lor abilități. Recompensa pe care au primit-o este și ea egală fiindcă și ei au fost la fel de conștiincioși cu toate că au produs talanți diferiți.

Păcat că al treilea servitor a fost rău și leneș și că nu a făcut nimic motiv și pentru care a suferit consecințele. El nu a fost teribil din punct de vedere imoral. Păcatul său a fost mai degrabă unul al omisiunii decât unul al nesupunerii. Ține de ceea ce ar fi trebuit să facă și nu a făcut iar acesta a fost păcatul său. De asemenea, el a primit un talant în conformitate cu abilitatea sa. Probabil că stăpânul se aștepta ca acesta să facă un alt talant în conformitate cu abilitatea sa. Însă el nu a fost deloc harnic și nu a dat dovadă de nici un progres, pe care ar fi putut să îl arate stăpânului său. El e complet opusul unei soții vrednice din prima lectură de astăzi din cartea proverbelor, soția a cărei valoare e cu mult mai mare decât a perlelor. Ea e asemenea primilor doi servitori din parabolă, buni și credincioși. Lectura ne mai oferă și o listă cu faptele ei bune însă ceea ce am auzit noi e doar o parte a unei liste mult mai mari cu și mai multe lucruri bune ale ei. Ea e asemenea unui slujitor care a primit zece talanți și a făcut pe lângă alți zece talanți. Hărnicia ei, care e în conformitate cu abilitatea ei, e cea care i-a asigurat locul de a fi citită alături de parabola talanților de astăzi.

Acum este timpul important. Acum este timpul să folosim cuvintele lui Isus din parabola evangheliei de astăzi, când ori suntem servitori buni și credincioși ori servitori răi și leneși. Domnul nu ne oferă instrucțiuni la fiecare oră a fiecărei zile după cum nici servitori din parabolă nu li s-a spus ce să facă cu talanți lor. Însă Domnul așteaptă hărnicie în folosirea darurilor pe care le-am primit. Ține de noi să ne dăm seama ce e mai bine de făcut cu ceea ce am primit. Domnul nu așteaptă ca noi să producem aceleași roade ca aproapele nostru, ceea ce așteaptă e ca să producem roade pentru împărăție. Dumnezeu așteaptă să fim administratori buni pentru împărăție. Nu trebuie să pierdem timp încercând să ne dăm seama când va avea loc cea de-a doua venire a lui Isus, după cum ne-a amintit și apostolul Paul în scrisoarea către Tesaloniceni de astăzi. Ne-cunoscând când va veni Isus din nou nu e o scuză pentru a nu face nimic, după cum ne-a amintit și apostolul Paul când le-a scris Tesalonicenilor, să nu dormim precum ceilalți, ci să veghem și să nu ne pierdem cumpătul (1Tes 5,6). Acum e timpul minunat. Dumnezeu ne-a dat talanți. El are încredere în noi că îi vom folosi. Noi trebuie să fim cei care decid cum e mai bine să ne folosim talanți pentru împărăție.

Parabola mai dorește ca noi să cunoaștem faptul că ceea ce am primit de la Dumnezeu nu e mic ci e gigantic. Un talant, pe lângă faptul că era o unitate de măsură, mai este și o monedă, iar valoarea ei e plata pe 6000 de zile, sau 20 de ani plata. Un lucru e clar că stăpânul a încredințat servitorilor o sumă imensă de bani. Servitorii primesc ceva ce era enorm de mult pentru timpul lor. Ceea ce ne dă Dumnezeu e la fel de colosal și prețios. Am primit atât de multe de la Dumnezeu iar noi le luăm de-a gata. Datorită faptului că suma e una atât de mare, papa Benedict al XVI-lea ne spunea că talanți fac referință nu doar la abilitățile și calitățile noastre naturale ci sunt și bogățiile pe care ni le dă Isus. Papa Benedict a și înșiruit care sunt acești talanți sau bogății, adică Cuvântul lui Dumnezeu, Botezul, rugăciunea, iertarea, Euharistia, împărăția care este Dumnezeu însuși prezent și viu în mijlocul nostru, al treilea servitor a îngropat comoara aceasta fiindcă a avut o atitudine greșită față de Dumnezeu; el l-a descris pe Dumnezeu ca pe un supraveghetor dur. Poate că ne gândim, acum când auzim acestea, că Dumnezeu se aseamănă cu porunca faraonului ca cărămizile să fie făcute cu paie proprii. El nu a avut o relație cu Dumnezeu iar în parabola pe care am citit-o am putut vedea că îi era frică de Dumnezeu. Papa Benedict ne spune că aceasta se întâmplă după ce primind Botezul, Euharistia și Confirmațiunea oameni încep să îngroape aceste daruri sub covorul prejudiciului, sub falsa imagine a unui Dumnezeu care paralizează.

Acum e un timp prețios ce nu trebuie irosit. Un loc în care putem vedea cum acești talanți au fost dublați efectiv e în viețile sfinților, iar în cazul sfintei Tereza de Lisieux, această dublare a avut loc prin sfânta Scriptură. Cineva scrisese într-una din cărțile sale intitulată Încercarea credinței a sfintei Tereza de Lisieux că,

După cum admitea însăși Tereza, noi știm că scriptura a devenit hrana ei zilnică în timpul lungilor ore de rugăciune și lectură spirituală în Carmel. Efectiv, fiecare pagină a Istoriei unui Suflet, Corespondența Generală, și Ultimele ei Conversații, conțin ori un citat direct din Sfânta Scriptură, ori cel puțin e plin cu gânduri și sentimente de texte inspirate… Toate scrierile sfintei Tereza revelează faptul că ea a dobândit un tip de inteligență ce penetra Vechiul și Noul Testament. Ținând cont de neglijarea tristă a cuvântului inspirat din timpul ei, cunoștințele ei asupra Cuvântului lui Dumnezeu a fost unul cu adevărat admirabil ba chiar formidabil.

Acum e timpul important, acum e timpul care contează. Domnul nu ne dă un model pentru fiecare oră a fiecărei zile ci Domnul așteaptă hărnicie în folosirea darurilor noastre naturale, spirituale, academice, teologice pe care le-am primit. Ține de noi să ne dăm seama care e cel mai bun mod în care le putem folosi. Dacă Dumnezeu ne-a interzis iar noi am îngropat talantul, atunci acum e timpul să îl săpăm pentru ca să îl auzim pe Domnul spunând, «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» (v.23). Amin