In 15, 9-17
Sfântul Augustin, pe care îl comemorăm astăzi, s-a născut la Tagaste, în Africa. A avut o adolescență zbuciumată din punct de vedere intelectual şi moral. A fost mai întâi un retor căzut în desfrâu. Studiul unei anumite filozofii îl aruncă în braţele maniheismului. Între timp i se oferă un post de retor la Milano, oraşul în care predica sfântul Ambrozie. Rugăciunea mamei sale, Monica, i-a obţinut harul convertirii. Botezat la Milano în anul 387, devine coadiutor şi apoi succesor al episcopului de Hippona. Timp de 34 de ani s-a făcut model pentru turmă, educând-o şi prin predici şi scrieri; prin acestea a luptat împotriva ereziilor şi a explicat credinţa. Iubirea care l-a însufleţit în munca pastorală i-a inspirat faimoasa maximă: „Iubeşte şi fă ce vrei”.
Esența noi porunci a iubirii, pe care o vom auzi în evanghelia de astăzi, este necondițională, o iubire neegoistă care caută doar ceea ce este bun pentru celălalt. Adevărata iubire este una care se jertfește și costă. Dă tot ceea ce are persoanelor iubite. Nu există o mai mare dovadă de iubire decât a-ți da viața de bunăvoie pentru aproapele. Isus și-a dovedit iubirea față de discipoli săi prin dăruirea propriei vieții pentru ei, pe lemnul crucii. Noi ne dovedim iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele atunci când îmbrățișăm calea crucii. Care este crucea în viața noastră? Când voința noastră se intersectează cu voința lui Dumnezeu, atunci voința lui Dumnezeu trebuie îndeplinită. Cunoaștem bucuria și mulțumirea unei vieții abandonate lui Dumnezeu și consumate cu iubirea sa?
