Mt 25, 31-46
Judecarea popoarelor
Cineva a spus odată că a văzut o piatră de mormânt într-un cimitir pe care scria: Lu-ați aminte prieteni mei în trecere. Cum sunteți voi acum, așa eram și eu odată. Cum sunt eu acum, în curând veți fi și voi, așa că pregătiți-vă pentru moarte și urmați-mă.
Astăzi, 2 noiembrie celebrăm sărbătoarea tuturor credincioșilor răposați, dar mai ales a celor care încă se află în purgator și care au nevoie de rugăciunile noastre. Din punct de vedere istoric, sărbătoarea a fost comemorată pentru prima dată de către Abbot Odilon de Cluny, care a instituit-o în mânăstirile congregației sale benedictine în anul 998. Apoi alte ordine religioase au observat și le-au adoptat imediat, în diferite dieceze, iar apoi, în mod treptat în întreaga biserică, continuând fără încetare până în ziua de astăzi. Oficiul pentru morți trebuie recitat de cler în această zi iar papa Benedict al XV-lea a cordat tuturor preoților privilegiul de a face trei sfinte liturghii cu requiem: una pentru sufletele din purgator, una după intenția sfântului părinte papa și una după intenția preotului. Dacă sărbătoare are să cadă Duminica acest privilegiu se va putea îndeplini în ziua de 3 noiembrie.
Biserica ne învață că sufletele celor care tocmai au părăsit această lume și care aveau păcate veniale vor rămâne pentru un timp într-un loc de curățare numit purgator, unde suferă de pedeapsa care a dus la ofensa lor, la păcatul lor. De ținut minte e faptul că, chiar dacă iertarea a fost obținută pentru acele păcate, satisfacția trebuie să fie făcută de Dumnezeu, creatorul nostru, în această lume sau în următoarea, fiindcă sfințenia lui a fost insultată de către voința proprie a ființelor umane, a noastră, a tuturor. Este o dogmă de credință faptul că sufletelor suferinde le este ușurată pedeapsa prin mijlocirea sfinților din ceruri și de către rugăciunile celor credincioși de aici de pe pământ. Rugăciunea pentru cei morți, prin urmare este un act de iubire, de caritate și de pietate, cu siguranță obligatorie pentru un creștin care dă mărturie că are iubire în inimă. Citim în sfânta scriptură, în a doua carte a Macabeilor că: Dacă ei consideră că pe cei care mor cu evlavie îi așteaptă o frumoasă răsplată, gândul lor era sfânt și pios. De aceea a adus jertfă de ispășire pentru cei morți, ca să fie dezlegați de păcate.
Comemorarea de astăzi, a pomenirii tuturor credincioșilor răposați este o celebrare dar în același timp o cerere. Este o celebrare fiindcă suntem fericiți că cei care au murit au fost curățați în purgator pentru indefinita și permanenta lor unire cu Dumnezeul trinitar în împărăția cerurilor. De fapt, mântuirea lor este deja sigură. Dar este și o cerere fiindcă ne simțim înduioșați de suferința lor. Iar noi, cerem lui Dumnezeu prin oferirea de sfinte liturghii, rugăciuni, indulgențe, pomeni, post, sacrificii și tot așa, ușurarea sau scurtarea timpului petrecut în purgator și iertarea de păcatele pe care le-au comis. Ne rugăm ca chinul lor să fie scurtat și ca odihna lor să fie una pașnică, plină de pace, liniștită.
Însă, din păcate de fiecare dată când această comemorare vine, în fiecare an, în amintirea sărmanelor suflete din purgator, această comemorare este transformată uneori într-un picnic și într-o reuniune la cimitir care de multe ori devine un moment de băut sau de jocuri de noroc în loc să fie un moment în care să se ofere rugăciuni, mai ales a sfintei liturghii pentru acele suflete. Aceste sărmane suflete au nevoie de rugăciunile și de sacrificiile noastre pentru a le ajuta, pentru ca într-un final să intre în ceruri și pentru a-și găsi camerele lor în casa tatălui nostru ceresc după cum ne spune și Isus în evanghelia după Ioan.
Un mare predicator a spus că sărbătoarea tuturor sfinților și pomenirea tuturor credincioșilor răposați nu sunt doar niște ocazii de a juca jocuri de noroc, de a petrece și de a da baluri mascate cu fantome și monștrii. Nu trebuie să ne îndepărtăm de scopul principal al acestor celebrări, de respectul pentru cei morți. Acest predicator a mai spus că: acesta nu este un timp în care să ne îmbătăm, acesta nu este un timp pentru a juca jocuri de noroc, de petreceri de vânat fantome. Biserica încurajează oameni la rugăciune pentru cei dragi ai lor care au trecut la cele veșnice. Oameni mai pot oferi rugăciuni pentru cei dragi, plecați dintre noi, în timpul acestei sfinte liturghii, din moment ce sfânta liturghie este cea mai înaltă formă de rugăciune.
Și astfel, după cum ne amintim de cei dragi plecați dintre noi, tot la fel alți își vor aminti de noi ceilalți după ce vom muri. Întrebarea este: ne pregătim noi pentru inevitabilul moment în care vom da socoteală pentru viețile noastre în fața lui Dumnezeu? Pregătirea pentru moarte poate consta în a face binele acum în timpul în care ne-a mai rămas de trăit aici pe pământ. Domnul nostru a spus destul de clar: adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură.
Faptele noastre bune sunt pașaportul nostru de intrare în cer. Acest lucru ne este confirmat și de Parabola judecății finale în care Cristos este regele care ne va da sentința. El va spune: Când am fost înfometat, mi-ai dat să mănânc, însetat și mi-ai dat să beau… Intră în împărăția mea.
Purgatorul este o veste bună pentru noi, chiar dacă nu vom reuși să fim la fel de perfecți în această viață după cum este și tatăl nostru, tot vom fi nevoiți să sperăm că este o cameră pentru noi, rezervată în împărăția cerurilor. Amin
