Iob 19,1.23-27a;
Rom 5,5-11
In 6,37-40
Care e răspunsul nostru, ca și creștini dat morții?
Ei bine, înainte de a răspunde vă invit să nu mergem mai departe, fiindcă aș dori să menționez două răspunsuri complet ne-creștine.
Primul răspuns ne-creștin dat morții este acela pe care l-aș numi ca condamnarea imediată. Acesta este modul în care reacționează unii oameni în momentul în care aud de moartea cuiva pe care nu îl plăceau, sau a cuiva care a comis unele crime oribile precum criminali. Aceștia spun, dacă nu chiar și noi, a primit ce a meritat! Sper să ardă în iad!. Haideți să fim clari în această privință. Un creștin, mai ales catolic niciodată nu trebuie să răspundă în această privință, în acest fel. De ce? Fiindcă un adevărat creștin nu judecă ori condamnă destinul final nici unei alte persoane. Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la chipul și înălțimea staturii lui, căci l-am îndepărtat. [Domnul nu se uită] la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă, se uită la inimă” (1Sam 16,7). Dumnezeu e singurul care știe totul. Doar el cunoaște inima unei persoane. Asta înseamnă că numai Domnul cunoaște nivelul de responsabilitate pe care îl are o persoană pentru un anumit păcat. Nu noi, ci el. Poate că noi credem că știm, însă nu știm absolut nimic. Acesta este motivul pentru care ni se spune de atâtea ori în Biblie să nu judecăm. Această judecare nu are nimic de-a face cu acțiunea însăși. Putem judeca o anumită acțiune ca fiind un păcat obiectiv și avem obligația să o facem. Însă uităm faptul că, chiar și în ultima clipă, în ultimul moment, adevărata căință este posibilă.
Un alt răspuns complet ne-creștin este opusul numărului unu, adică canonizarea imediată. De exemplu, moartea vestitei prințese Diana este un bun exemplu de canonizare imediată. Și nu este singurul exemplu. În unele necrologii, de exemplu, putem citi la unele persoane decedate că a fost o persoană minunată, un soț iubitor, un tată bun, și știm că el este acum în ceruri alături de Isus, chiar dacă acest soț a avut multe amante și practica corupția. E corect? Nu, fiindcă nu avem siguranța completă că el este în ceruri. Da, putem avea o convingere adâncă, profundă despre o persoană, că se află în Împărăția lui Dumnezeu, bazându-ne pe ceea ce știm despre viața acelei persoane, însă nu avem cum să avem certitudinea completă. De ce? Fiindcă Dumnezeu singur cunoaște inimile, doar el este judecătorul destinului veșnic al unei persoane. De aceea, nu trebuie să canonizăm imediat o persoană pentru același motiv pentru care nu trebuie nici să o condamnăm imediat la iad, fiindcă asta e datoria lui Dumnezeu. El e singurul calificat să facă aceasta, fiindcă el singur este atotștiutor.
Atunci care ar trebui să fie răspunsul nostru corect ca și creștini catolici? Acesta poate fi rezumat în doar două cuvinte: speranță și rugăciune. Acestea sunt cuvintele care trebuie să le ținem minte din această predică a mea de astăzi, speranță și rugăciune. Aceste două cuvinte sunt adânc înrădăcinate în credință, în credința în învierea lui Isus Cristos din morți.
Astăzi comemorăm toate sufletele celor răposați, celor dragi ai noștri, și nu numai, care deja au plecat dintre noi. Această sărbătoare are și ea un fundament teologic care face referire la faptul că unele dintre aceste persoane, care au plecat din această lume, încă nu s-au curățat pe deplin de păcatele lesne-iertătoare ori încă nu au obținut iertarea completă a pedepsii pentru păcatele deja iertate. Prin urmare, fiind private pentru moment de această fericire, până în clipa în care vor fi sanctificați pe deplin în Cristos, toate aceste suflete vor trebui să rămână în purgator. De aceea noi va trebui să le venim mereu în ajutor, să îi asistăm, pentru ca ei să se elibereze cât mai repede din purgator. Noi, frații și surorile lor în Cristos, putem ajuta toate aceste suflete răposate, care și ele sunt parte a trupului lui Cristos, prin rugăciunile noastre, prin ajutorul nostru dat prin fapte bune dar mai important decât atât prin jertfa sfintei Liturghii.
Ca membri și ca pietre vii ale trupului mistic al lui Cristos, noi, ca și sfinți pe pământ, împreună cu sfinți din purgator și cu toți cei din ceruri, așteptăm ziua glorioasă în care Mântuitorul își va face apariția finală pe pământ, moment în care va avea loc și învierea fizică a trupurilor noastre.
Astăzi biserica ne îndeamnă să ne amintim de toate aceste suflete răposate. În semn de ascultare, noi ar trebui să facem aceasta, prin a ne ruga ca în momentul în care și noi vom pleca din această lume, alți să își amintească de noi, se vor ruga pentru noi și vor face anumite jertfe în numele nostru dar mai important decât toate acestea, că vor pune să se celebreze anumite sfinte Liturghii în numele nostru pentru ca noi să avem parte cât mai repede de vederea fericită a lui Dumnezeu. Însă pentru moment, va trebui să ne reamintim de toți cei dragi ai noștri deja plecați dintre noi, pentru ca ceea ce facem noi acum în numele lor, și noi la rândul nostru să avem parte de aceste fapte din parte altora, asta dacă și când vom avea nevoie de frați și surorile noastre în Cristos. Amin.
