Fap 12,1-11
2Tim 4,6-8.17-18;
Mt 16,13-19
Astăzi celebrăm solemnitatea sfinților Petru și Paul, cu toate că prin personalitățile lor și prin misiunea lor erau atât de diferiți. Această sărbătoare comemorează martiriul celor doi mari apostoli atribuiți, de către tradiție, în aceiași zi din Iunie. Cu toate că sfântul Petru și Paul, cel mai probabil, au murit la date diferite, sub împăratul Nero care a da ordinul ca creștinii să fie persecutați în întregul imperiu Roman, în acel prim secol, ei sunt venerați în aceiași zi, împreună, pe 29 iunie. Ei au fost închiși în faimoasa închisoare Romană Mamertine. Și amândoi și-au presimțim moartea, când aceasta era aproape. Trebuie să existe un motiv pentru care îi celebrăm pe amândoi în această sărbătoare, pe Petru și Paul, un motiv, altul decât cel că ei erau Petru și Paul. Iar aceasta fiindcă noi deja avem o sărbătoare în onoarea scaunului lui Petru. Deja avem o sărbătoare în onoarea convertirii sfântului apostol Paul. Petru și Paul, în timpul vieții lor, nu au lucrat împreună chiar atât de mult timp. Prin urmare, de ce celebrăm această sărbătoare în onoarea amândurora? Cum putem noi compara acești doi super apostoli? Cum? Astfel:
Sfântul apostol Petru mai era numit și Simon și Cephas. Sfântul Paul mai era cunoscut și cu numele de Saul.
Sfântul apostol Petru era de origine din Galileea, asemenea Domnului nostru Isus Cristos, în timp ce sfântul apostol Paul era din Tars, din Cilicia, actuala Turcie.
Sfântul Petru era un om sărac, robust, neînvățat și departe de a fi un expert teologic însă blând, dornic și iubitor. În inima sa, înainte de toate, convingerile sale au crescut iar apoi, de pe buzele sale a ieșit mărturia spontană, pe care am auzit-o și în textul evangheliei de la această sfântă Liturghie, Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu! Iar sfântul apostol Paul, era un comerciant de pânze de corturi și un student talmudic. El era complet diferit de sfântul Petru. El avea o personalitate diferită, era inteligent, rafinat, învățat, înzestrat cu cuvinte alese, alert și profund.
Sfântul Petru era de meserie, pescar, și era fratele sfântului apostol Andrei, care la și condus la Cristos. Sfântul Paul, însă, era un fariseu.
Sfântul Petru, a fost redenumit în Petru care tradus înseamnă piatră, de către Isus, pentru a indica că el va fi piatra de temelie pe care Cristos își va construi Biserica. El era prințul apostolilor fiindcă era centrul și legătura indispensabilă a unității Bisericii, unicul canal al puterilor spirituale, paznicul și învățătorul adevărului. Isus l-a ales ca să fie ancora stabilă pe pământ, și piatra. Găsim în Biserica noastră stabilitate, speranță și atenție într-o lume ce devine tot mai confuză. Sfântul apostol Paul este alergătorul omenirii fiindcă el era mereu în mișcare: faptul de a fi mereu în mișcare prin lume, pentru a mări împărăția, la toate popoarele lumii, era cea mai importantă decizie ce trebuia luată, în Biserica primară. A merge în lume, în timp ce ai grijă ca Biserica să rămână stabilă, într-un singur loc, ca destinație, direcție, casă și rai. Sfântul Paul a devenit elementul mobil iar acesta este motivul pentru care de multe ori mai este numit și atletul.
Sfântul Petru a fost chemat direct de către Isus, care i-a și dat cheile împărăției cerurilor. În majoritatea imaginilor în care este reprezentat îl vedem că ține în mână niște cheii. Pe de altă parte, sfântul Paul, cel mai probabil, nu l-a întâlnit niciodată pe Cristos față în față. La început a fost un persecutor al Bisericii, iar convertirea lui a avut loc prin intermediul unei viziuni pe drumul spre Damasc. El i-a urât și persecutat pe creștini ca fiind eretici, ajungând până la momentul în care a asistat la uciderea cu pietre a sfântul Ștefan. Pe drumul său spre Damasc, unde plecase pentru a aresta un alt grup de creștini, 
a fost dat jos de pe cal, orbit de către o lumină cerească, dându-i-se în același timp mesajul că prin persecutarea creștinilor de fapt el îl persecuta pe Cristos. Această experiență a avut un efect spiritual foarte profund asupra lui, ducând la convertirea sa la creștinism. A fost apoi botezat, și și-a schimbat numele în Paul, nume care avea să reflecte mai bine noua sa persoană, după care a început să călătorească și să predice evanghelia. Inspirația sa și stilul său de a prezenta evanghelia provenea din viziunile și din experiența sa carismatică. El este reprezentat în imagini, purtând fie o sabie fie o carte.
Astfel, Paul a trebuit să fie dat jos de pe cal și să petreacă câteva zile orb pentru a putea înțelege că răspunsul la întrebarea Dar voi, cine spuneți că sunt eu? Este Domnul meu și Dumnezeul meu.
Petru a trebuit să treacă prin încercări, prin greșeala unui discipol care a realizat destul de greu că persoana dinaintea lor era cu mult mai mult decât putea vedea ochiul lor. Trezindu-se, Petru a spus Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!
Sfinți Petru și Paul sunt atât de diferiți, încât sfântul Petru mai era numit și apostolul evreilor iar sfântul Paul ca apostolul popoarelor. Sfântul Paul, la un moment dat a avut chiar și o mică neînțelegere publică cu sfântul Petru asupra problemei, dacă creștini proveniți din iudaism pot mânca împreună cu creștini proveniți din păgâni, din popoare.
Însă, amândoi au murit ca martiri. Sfântul Petru a murit crucificat cu capul în jos, datorită cererii sale, că nu se simte vrednic să moară în același mod ca și Cristos, mai ales că el nu era un cetățean Roman, prin urmare, nu a avut cum să beneficieze de o favoare specială în privința modului de a muri. Sfântul Paul, însă, era scutit de crucificare datorită faptului că era cetățean Roman, murind ca martir, prin decapitare, primind astfel onoarea de a muri de sabie. Ambii apostoli au murit în orașul Roma din Italia.
Însă un lucru trebuie să reținem astăzi, că ambii apostoli au ajuns să vadă că Isus nu este o simplă cale prin viață, ci Isus este viața însăși!
Cu toate că ei sunt atât de diferiți, sunt și foarte necesari în Biserică fiindcă amândoi se completează reciproc. Avem nevoie de stabilitate, asemenea sfântului Petru și de mobilitate asemenea sfântului Paul. Ambele daruri sunt necesare, iar asta e ceea ce e important de observat la aceste căi, moduri, asemenea unor părți din același corp care merg împreună. Noi suntem o comunitate de persoane iar unora dintre noi le place să călătorească ca și misionari iar altora, asemenea nouă, le place să stea acasă.
După cum Domnul i-a chemat pe sfinți apostoli Petru și Paul la căi diferite, tot la fel și noi suntem chemați în moduri diferite în al urma pe Domnul, de-a lungul vieților noastre. De aceea va trebui să nu ignorăm chemarea Domnului. De aceea va trebui să ascultăm chemarea și răspunsul lui plin de generozitate. Asemenea sfântului Paul, va trebui să ducem lupta cea bună, întrecându-ne, fugind până la linia de final, în timp ce perseverăm prin credință. Amin
