Mt 9, 35-38
Textul evangheliei de astăzi, ni-l prezintă pe Isus ca fiind milostiv față de poporul care îl urma peste tot, față de mulțimile care erau istovite și părăsite, asemenea unor oi fără păstor. După care Isusle-a spus discipolilor să se roage la Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul său.
Un astfel de lucrător, neobosit a fost și Sfântul Vicențiu de Paul pe care îl comemorăm astăzi. Un lucrător care nu s-a mulțumit cu vederea mizeriei timupului său, din societatea din timpul său, ci a început să lucreze fără încetare pentru remedierea acestei situații. Soluția a fost fondarea a două congregații, prima a Lazariștilor, preoți, care aveau misiunea de a conduce seminariile și de redica prin sate și a doua Fiicele Carității, care aveau misiunea de a-i îngriji pe săraci și pe copii abandonați.
Astfel apare întrebarea, ce a stat la baza acestei energii a sale și a tuturor acxestor persoane care l-au ajutat? Datorită cui, acțiunea sa a dat roade? Iar răspunsul este unu simplu, datorită rugăciunii. Dumnezeu, spunea el, nu refuză nimic rugăciunii, nici chiar răspândirea evangheliei.
Astfel și noi va trebui să nu încetăm din a ne ruga, din a ne ruga Domnului pentru ca să ajute acțiunile noastre să aducă mult rod, să ne rugăm fiindcă Domnul nu ne va lăsa rugăciunea neascultată.
