Mc 7,14-23
De unde provine dorința de a săvârși un păcat? Simplu, din interiorul nostru. Începe în momentul în care ne gândim la acesta, iar dacă nu încetăm din a ne gândi la el, dorința noastră de a-l săvârși va deveni tot mai mare. Până când, într-un final vom ajunge să îl săvârșim.
Atunci cum putem evita păcatul? Prin a ne ruga lui Isus și prin a-i cere să ne ajute să înlăturăm orice dorință pentru păcat care se află în mințile noastre. Însă va trebui să facem și partea noastră prin a scăpa definitiv de aceste dorințe pentru păcat. Iar asta fiindcă dacă ne rugăm, iar acțiunile noastre tot nu sunt conforme a ceea ce tot ne-am rugat, noi tot vom ajunge să săvârșim acel păcat, mai devreme sau mai târziu. După cum spune și acea vorbă. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută pe ei înșiși.
Însă, de ce săvârșim păcat? Răspunsul cel mai simplu e fiindcă nu luăm în serios credința noastră în Cristos. Însă, oare nu suntem sătui să tot comitem păcate? Nu suntem oare deja sătui din a ne tot dedica viața diavolului? În acel moment în care ne punem viața în mâinile diavolului, acolo se află pericolul din care nu vom reuși să mai scăpăm.
De aceea e timpul să ieșim din acest ciclu continuu al păcatului, e timpul să scăpăm de orice gând sau dorință pentru păcate pe care le avem. E timpul să ne eliberă de orice problemă sau complicație adusă de păcat. Iar acest lucru va avea loc numai dacă îi cerem lui Isus să vină în viețile noastre.
Așa că întrebarea e, suntem noi dispuși să îi cerem lui Isus, plini de umilință să vină în viețile noastre?
