Fap 10,34a.37-43
Col 3,1-4
In 20,1-9
Episcopul Fulton Sheen a spus la un moment dat despre Duminica Paștelui că, Dacă nu există o Vinere Sfântă în viața ta, atunci nu are cum să existe nici Duminica Paștelui. Iar asta fiindcă, cu toate că paștele este cea mai importantă sărbătoare pentru creștinism, toate sărbătorile din calendarul liturgic se învârt în jurul acestei sărbători, se învârt în jurul paștelui. Iar prin credință suntem convinși că acesta nu este un eveniment care a avut loc în trecut și s-a încheiat. Paștele este o realitate continua, iar asta fiindcă Cristos a înviat din morți. Duminica Paștelui mai semnifică și încheierea Postului Mare, încheierea timpului de 40 de zile, în care, toți creștini catolici devotați, au ținut post, rugăciune și pocăință. Paștele este și cea mai mare sărbătoare și fiindcă nu o celebrăm doar o singură zi, ci o octavă întreagă, adică opt zile continuu de sărbătoare, începând de astăzi, din această Duminică. Ba mai mult, învierea Domnului o celebrăm pe parcursul întregului an, din moment ce fiecare Duminică este o comemorare a zilei Domnului, noul Sabat, ziua în care Cristos a înviat din morți.
Însă fără Vinerea Sfântă, nu are cum să existe învierea din Duminica Paștelui, după cum afirmase și episcopul Fulton Sheen. Probabil că suntem un pic nedumeriți de această denumire a Vinerii, a zilei morții Domnului, ca fiind una sfântă, una bună. Această denumire se aseamănă cu acea frază din cântecul Exultet, ori Preconiul Pascal, ce face referință la căderea lui Adam și a Evei, ca un păcat fericit. Aceasta este o Vinere Sfântă fiindcă mântuirea noastră în sfârșit s-a realizat. Cerul s-a deschis pentru noi. Căderea primilor noștri părinți este una fericită fiindcă, după cum spune și Exultet-ul, a fost cauza sosirii unui Mântuitor, a unui Răscumpărător atât de minunat.
Astăzi, întreaga lume creștină comemorează cu mare bucurie Duminica Paștelui, a învierii Domnului nostru Isus Cristos. Faptul că Isus a înviat din morți este ceva ce proclamăm în cadrul fiecărei celebrări Euharistice. Și totuși, noi tot desemnăm o zi specială în care să spunem lumii întregi că Domnul nostru a cucerit moartea odată pentru totdeauna, că mormântul nu a putut să îl țină, pe el care este însăși sursa vieții.
Învierea Domnului ne reamintește tuturor că viața pe care o trăiește acum Isus ne este dată tuturor celor care credem în el și că această înviere a lui Isus se află în inima credinței creștine. Sfântul apostol Paul a spus că Dacă Cristos nu ar fi înviat din morți, zadarnică ar fi fost credința noastră (1Cor 15,14). Dumnezeu l-a reabilitat pe Isus cel persecutat care, la urma urmei, nu era un simplu profet fals. Ba din contră, El este Mântuitorul (Rom 4,25), Dumnezeu cel Viu (Rom 10,9; 1Cor 12,3), Fiul (Fap 12,33; Rom 1,34). De fapt, toate cărțile din Noul Testament au fost scrise din punctul de vedere al învierii sale. Iar asta nu doar pentru simplu fapt că Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morți. Ci și pentru faptul că ne-a reabilitat pe toți cei care îl urmăm (1Cor 4,14). Cei care au murit cu și care vor și trăi împreună cu el (2Tim 2,11). Ba mai mult, chiar acum și aici, viața pe care o trăiește Cristos ne este oferită celor care credem (Rom 8,12). Toate acestea au fost făcute posibile prin botezul nostru (Rom 6, 4-12). Am dobândit o ființă nouă (2Cor 5,17-21). Cristos este în noi (Gal 2,20). Evanghelia după sfântul Luca este primul beneficiar al acestei noi ființe în Cristos, prin acel tâlhar căit, și am putut auzi că Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis! (Lc 23,43).
Învierea Domnului ne reamintește de esența speranței noastre, adică de viața după moarte, viața veșnică. Moartea noastră nu se termină în mormânt. În Duminica Paștelui celebrăm și promisiunea noului început, pentru cei care își abandonează cu totul credința în Dumnezeu. Sfântul apostol Ioan a spus că Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (In 3,16). Tot ce trebuie să facem e să privim la jertfa morții lui Isus Cristos de pe cruce, jertfă ce a precedat învierea, înălțarea și șederea la dreapta lui Dumnezeu Tatăl (Evr 1,3), iar prin el, am dobândit un mediator prin excelență, care va mijloci veșnic în numele nostru la Dumnezeu Tatăl (Evr 2,18). Acum ne putem confrunta cu moartea trupului cu mai multă încredere, iar asta fiindcă Cristos înviat a învins moartea cu victorie mare și că îi va învia pe cei care au murit, la a doua sa venire (1Cor 15,51-56). Prin urmare, tot ce trebuie să facem e să nu privim moartea ca pe o tragedie ci să unim propria noastră moarte cu cea a lui Cristos, care vede această trecere doar ca pe un pas spre el, ca pe o intrare în viața fără de sfârșit.
Învierea lui Cristos din morți ne mai reamintește, conform unui autor vestit, de faptul că pe Cristos îl putem găsi mereu în mijlocul nostru. Nu s-a arătat el oare celor dragi ai lui după înviere? Ori suntem asemenea lui Toma care nu a voit să creadă până când nu l-a văzut cu proprii săi ochi, sau a lui Petru care l-a renegat pe Domnul de trei ca Domnul apoi să îl cheme de trei ori să pască mielușei lui? Paștele ne cheamă să îl găsim pe Domnul înviat oriunde ne-am afla. Motivul? Simplu, pentru a-l putea sluji cum trebuie. El se află printre noi, de aceea și este de datoria noastră să îl găsim. După ce trecut prin toată acea suferință pentru noi, noi cum îi răspundem? Cum reacționăm? Depunem noi măcar micul efort de a-i spune un simplu mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru noi? Ori alegem să stăm și să nu mergem în căutarea lui? Cu toți avem o misiune de îndeplinit, iar astăzi Cristos, ne-a arătat tuturor calea prin care trebuie să o ducem la îndeplinire. Cu toți suntem părtași ai acestei misiunii. Cristos ne-a arătat că iubirea sa e destinată tuturor nu doar pentru câțiva dintre noi, pentru cei preferați lui. Misiunea noastră astăzi, este aceea de a răspândi, de a arăta și altora iubirea pe care Cristos Isus o are pentru toți, indiferent de unde ne-am afla. Nu trebuie să mergem în alte locuri, în alte țări pentru a face aceasta. Noi ne-am născut și trăim aici, unde suntem acum, pentru a fi în slujba celor din jurul nostru. Însă cel mai important ingredient pentru aceasta e acela de a fi îndrăgostit de și împreună cu Domnul nostru. Numai prin acest mod vom fi cu toți capabili să îi iubim pe cei pe care El deja îi iubește.
Învierea lui Isus ne reamintește și de faptul că trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu din toată inima noastră, pentru toată acea iubire pe care el ne-a oferit-o și ne-a dovedit-o. Cu toți știm că încredere noastră în Dumnezeu nu e doar în această lume ci și în viața veșnică pe care Fiul său preaiubit a pregătit-o pentru noi toți. Nu există nici măcar un spațiu mic pentru descurajare ori pentru goliciunea inimii.
Învierea lui Isus ne reamintește de faptul că va trebui întotdeauna să ne amintim de misiunea noastră, de a transmite vestea cea bună. În prima lectură de la această sfântă Liturghie am putut auzi cum sfântul apostol Petru ne-a spus de modul în care a trăit Cristos, de cum a fost crucificat și a înviat din morți. Ba mai mult, Isus le-a cerut apostolilor, dar și nouă tuturor, astăzi, să predicăm vestea cea bună. Însă pentru a fi capabili să ducem mesajul lui Cristos, și pe Cristos, celor din jurul nostru, atunci e nevoie ca noi să cunoaștem mai multe despre el, după cum spunea și un vestit predicator. Iar aceste informații le putem dobândi printr-o adevărată viață de rugăciune. Va trebui să ne însușim toate învățăturile sale, prin studierea sfintei Scripturi și a învățăturilor Bisericii. Va trebui să imităm prin faptele noastre pe Cristos, despre care sfântul Petru a spus că a trecut făcând bine (Fap 10,38). Nu trebuie să așteptăm o ocazie extraordinară în care să îl aducem pe Cristos altora. Ci putem face aceasta în viața noastră de familie, ori în munca și studiul nostru zilnic, ori în relațiile cu persoanele care le cunoaștem ori care ne sunt complet necunoscute. Toate aceasta sunt ocazii perfecte în care îl putem descoperi pe Cristos în frați și surorile noastre din jur, în toți cei din jurul nostru. Făcând mici treburi prin casă, așa cum trebuie, ori prin a ajuta un coleg de clasă pentru un examen, ori prin a ne oferi ca voluntari într-un proiect de ajutorare a săracilor, toate sunt moduri prin care îl putem imita pe Cristos care a venit în lume, nu ca să fie slujit ci ca să slujească.
Domnul nostru a înviat, să ne bucurăm și să ne veselim. Aleluia! Lăudați-l pe Domnul! Un paște fericit tuturor! Amin.
