Mt 11,28-30
În textul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus spunând, Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Un sfat atât de frumos, mai ales în acest timp în care trăim, în care suntem într-o continuă fugă, nereușind să ne găsim pacea minții.
Ce fel de jug avea oare Isus în minte pentru noi? Și cum poate fi acesta unul bun? Imaginea jurului folosită de evrei era o expresie a supunerii față de Dumnezeu. Ei vorbeau despre jugul legii, jugul poruncilor, jugul împărăției și jugul lui Dumnezeu. Însă tot Isus a spus că Ei leagă poveri apăsătoare și greu de purtat și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le miște nici cu un deget (Mt 23,4). Ei vorbeau despre jugul lui Dumnezeu, sau despre jugul legii însă Isus vorbea despre jugul meu.
Și noi avem propriile juguri precum, grijile, amărăciunea, vina, boala, dezamăgirea, lipsa locului de muncă, relațiile dificile, dependențe și multe altele asemenea. Însă Isus, vede toate aceste juguri ale noastre ca fiind principale. El e complet conștient de zbuciumul vieți noastre și de toate frustrările. E destul de conștient de poverile grele ce ne sunt puse constant pe umeri, de aceea el dorește să ni ușureze povara. Cum de poate lua Isus greutatea de pe umeri? Doar cu iubirea va putea Isus să ne ajute, să ne ia poverile, atât ale noastre cât mai ales ale celorlalți. Și noi avem puterea de a ridica unele din propriile greutăți, iar asta fiindcă majoritatea ni le-am pus noi singuri. Dar mai ales, nici o povară nu e destul de grea în momentul în care este oferită în iubire și purtată în iubire.
