Ap 11,19a;12.1-6a.10ab
1Cor 15,20-27a
Lc 1,39-56
Se spune că există doi stâlpi principali ai Bisericii, stâlpi cărora în ani trecuți li s-a dedicat și câte un an special, adică Euharistia și mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria. Cineva a spus la un moment dat că, Sfântul papă Ioan Paul al II-lea a numit-o pe Fecioara Maria, ca femeia Euharisticii. Iar euharistia, care este Isus Cristos, s-a născut din Fecioara Maria. De aceea, între aceste două evenimente nu există nici o contradicție.
Astăzi celebrăm sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, sau a înălțării la ceruri, cu trupul și sufletul a Fecioarei Maria. Această sărbătoare, a Adormirii Maicii Domnului, sau a înălțării ei, de către Dumnezeu, cu trupul și cu sufletul la ceruri, este a cea dea patra dogmă de credință asupra Fecioarei Maria, proclamată de către papa Pius al XII-lea în constituția sa apostolică Munificentissimus Deus din anul 1950.
În această constituție apostolică, la numărul 44, sfântul părinte scria că pronunțăm, declarăm și definim ca fiind o dogmă divină revelată că Neprihănita Mamă a lui Dumnezeu, pururea Fecioară Maria, la încheierea drumului vieții ei pământești, a fost ridicată trup și suflet în gloria cerului…(44-45).
Apoi, tot în aceiași constituție apostolică însă de data aceasta la numărul 40 putem citi că ca culme supremă a privilegiilor ei, a trebuit să fie ferită de corupția trupului, și asemenea fiului ei, să învingă moartea, ea a fost ridicată trup și suflet în gloria cerului, unde, ca Regină, stă în splendoare la dreapta Fiului, veșnicul Rege al veacurilor (40).
Prin urmare, Adormirea Maicii Domnului, sau înălțarea înseamnă, a fi ridicată, trup și suflet în ceruri. Însă nu a fost o înălțare asemănătoare cu cea a lui Isus, prin propriile sale puteri, ci în cazul Fecioarei Maria a fost o înălțare prin puterea lui Dumnezeu. E ceva ce Dumnezeu a făcut pentru ea, nu ceva ce ea a făcut de una singură. A fost un dar de la Dumnezeu ca rezultat al puterii mântuitoare a lui Cristos aplicat Fecioarei Maria, după cum putem citi și în dogma însăși, Înălțarea Fecioarei Maria este o participare singulară la Învierea Fiului. Înălțarea ei a fost modul lui Dumnezeu de a-și termina opera pe care o începuse în Neprihănita Zămislire a Mariei, ferindu-i trupul și de la efectele păcatului.
Însă de ce Maria? Iar asta fiindcă ea este Mama lui Isus iar Isus a făcut ceea ce tu și cu mine, oricare dintre noi ar fi făcut cu propriile noastre mame, dacă am fi avut aceiași putere. Isus nu a permis ca mâniile care l-au îngrijit să fie corupte dar mai ales inima care l-a iubit atât de mult. Dacă el, ca Dumnezeu a făcut deja aceasta cu alți doi profeți mari din Vechiul Testament, cu Enoh și Ilie, de ce să nu o fi făcut cu propria sa mamă?
Preasfânta Fecioară Maria a murit asemenea lui Isus, însă trupul ei nu a fost nici măcar pentru o clipă corupt, ea a fost înălțată la ceruri, motiv și pentru care nu avem și nu există relicve cu ea. Dogma însăși, nu ne spune că ea nu a murit deloc, niciodată. La conciliul din Calcedon din anul 451, în momentul în care episcopi din lumea Mediteraneeană s-au adunat la Constantinopol, Împăratul Marcian i-a cerut patriarhului de Ierusalim să aducă relicvele Mariei la Constantinopol pentru a îmbogăți Capitolul. Patriarhul însă i-a explicat împăratului că nu există nici o relicvă cu Maria în Ierusalim, că Maria a murit în prezența apostolilor, însă mormântul ei, când a fost deschis mai târziu…aceștia au descoperit că era gol așa că apostoli au tras concluzia că trupul ei fusese ridicat la ceruri.
Din moment ce am menționat deja de cei doi stâlpi principali ai Bisericii, dintre care unul îl și sărbătorim astăzi, în continuare vă invit să vorbim puțin despre fiecare dintre ei pe rând, despre Euharistie, prin care, ori de câte ori o primim, prin ea îl primim pe Isus, trupul său și sângele său, sufletul și divinitatea sa, și despre Fecioara Maria care a dat naștere lui Isus Cristos care este Euharistia însăși.
Nu există nici un secret cu privire la faptul că Preasfânta Fecioară Maria este strâns legată de preasfânta Euharistie. E destul de simplu, dacă nu ar fi fost Fecioara Maria, noi nu am fi avut preasfânta Euharistie. După cum spusese și un mare predicator iezuit pe nume John Hardon, că cheia acestei relații este umanitatea lui Isus Cristos. Dumnezeu ca Dumnezeu era prezent în lume încă din momentul creației. Aceiași putere măreață prin care Dumnezeu a adus lumea la existență este aceiași putere măreață care a susținut apoi lumea în existență și a avut grija de activitatea ei constantă.
Acest predicator a continuat să spună că de la Maria, Fiul lui Dumnezeu a luat natura umană. De la Maria, cea dea doua persoană a Preasfintei Treimi a primit umanitatea sa. Tot prin Maria, Isus Cristos, care este Dumnezeu din veșnicie, a devenit om, a trăit în mod vizibil în Palestina iar acum este invizibil pe pământ, în fiecare biserică și capelă din lume în care preasfânta Euharistie este oferită, primită și păstrată. Maria rămâne Mama harului divin, prin care el revarsă binecuvântările sale asupra lumii păcătoase. După cum spusese și sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea în enciclica sa Redemptoris Mater, că Maria îndrumă credincioși spre Euharistie. Papa a repetat același mesaj în cadrul unui congres Marian din Polonia din 1996, Să o lăsăm pe Maria să de conducă la Euharistie.
Prin urmare, Adormirea Maicii Domnului, ne amintește că trupurile noastre vor fi și ele răscumpărate, că și noi vom fi în ceruri cu trupul și cu sufletul dar mai ales că și în iad vom fi tot cu trupul și cu sufletul. Speranța creștină nu este neapărat nemurirea sufletului, de care erau convinși mulți păgâni, ci învierea trupului. Amin
