15 august – Adormirea Maicii Domnului (predică pentru copii) – 2

Ap 11,19a;12.1-6a.10ab;

1Cor 15,20-27a;

Lc 1,39-56

Dragi copii, iubiți credincioși, acu câteva săptămâni cu toți am petrecut o săptămână întreagă împreună săptămână în care ne-am jucat, ne-am rugat, am învățat multe lucruri noi. Dar pe lângă toate acestea am și urmărit îndeaproape o poveste, povestea unui băiețel pe nume Marcelin. Câți dintre voi și-o mai aduc aminte?

Imagini pentru AssumptionÎn continuare aș dori să vă spun tuturor pe scurt un episod din viața lui Marcelin, episod care e strâns legat de această sărbătoare.

Marcelin era un copil abandonat la poarta unui convent. Pe măsură ce creştea, întâlnea austeritatea mănăstirii, în ciuda bunătăţii călugărilor. Întâlnirea cu Isus Răstignit, credinţa ingenuă a inocentului şi iubirea infinită faţă de Isus transformă întâlnirea într-o realitate vie. Marcelin îi aduce pâine şi vin, îl întreabă dacă suferă mult, îi ia spinii de pe cap… Micuţul simte tot mai mult lipsa mamei, de aceea îl întreabă pe prietenul lui divin:

– Tu ai o mamă?

– Da.

– Şi unde este?

– Cu a ta, Marcelin…

La ultima întâlnire, Isus îi spune:

– Marcelin, ai fost într-adevăr bun cu mine: şi eu vreau să te răsplătesc cu ceea ce doreşti mai mult. Spune-mi: Vrei să devii frate? Vrei să nu moară niciodată căpriţa ta? Vrei jucării?…

Marcelin răspunde mereu „nu şi nu” cu ochii tot mai mari.

– Atunci, ce vrei? îl întreabă Isus.

– Aş vrea să o văd pe mama mea: şi apoi şi pe a ta.

Şi Isus, punându-i o mână pe ochi, îi spune:

– Dormi, Marcelin.

Şi aşa, Marcelin, adormind pe genunchii lui Isus, a trecut să o vadă în cer pe mama sa şi pe mama lui Isus.

Voi câte mame aveți? În primul rând e mama voastră, care are grijă de voi, vă îmbracă, vă dă de mâncare iar uneori când sunteți obraznici vă și bate. Însă cu toți mai avem o mamă, o mamă cerească, care are grijă de noi, mereu, chiar dacă e în ceruri. Care are grijă ca să nu pățim nimic, care are grijă să nu ducem lipsa de nimic, mai ales de iubirea ei, care are grijă de noi asemenea unei mame, iar când greșim și îl supărăm pe Dumnezeu, ea nu ne bate, ci ne ajută să ne îndreptăm pentru a cere iertare așa cum se cuvine de la Dumnezeu. Care îmi poate spune cum se numește această mamă cerească? E Maria, Sfânta Fecioară Maria, ea e mama noastră cerească, iar astăzi este ziua ei, este ziua în care noi sărbătorim înălțarea ei la ceruri, însă nu doar cu sufletul, după cum se înalță sufletele celor dragi ai noștri după ce mor, ci datorită faptului că ea era mama lui Isus, lui Dumnezeu, Dumnezeu a înălțat-o și cu trupul la cer, nu doar cu sufletul.

Textul evangheliei pe care tocmai l-am auzit, ne-a relatat un episod din viața sfintei Fecioare Maria, un episod din momentul în care ea urma să de-a naștere lui Isus. Despre ce a fost vorba în evanghelie? Ce a făcut Maria?

Maria, în urma veștii pe care i-a adus-o arhanghelul Gabriel, s-a dus la verișoara ei. Cum se numea verișoara la care s-a dus Maria? Se numea Elisabeta. Maria s-a dus la Elisabeta pentru a o ajuta cu copilul pe care aceasta urma să îl nască, copil care avea să poarte numele de Ioan Botezătorul. În momentul în care Elisabeta a auzit glasul Mariei, pruncul din pântecul ei a și tresăltat, moment în care Elisabeta a enunțat, o foarte frumoasă rugăciune, pe care noi, preoți și persoane consacrate o recităm zi de zi, și nu numai, o rugăciune care se numește Magnificat, sau altfel spus Sufletul meu îl preamărește pe Domnul.

Ce caracterizează o mamă? Indiferent că e mama noastră de aici sau mama noastră cerească? Iubirea, iubirea pe care o mamă o are față de copii ei, o iubire care e gata de orice. Pentru a înțelege mai bine, voi încheia cu o scurtă povestioară.

La o sărbătoare a oraşului Milano, la un moment dat, difuzoarele au început să transmită acest mesaj: Mama lui Andrei îl aşteaptă la standul jucăriilor… Şi aşa de trei ori: Mama lui Andrei…

Acel copil se pierduse în mulţime. A apărut atunci un băieţel cu faţa plină de lacrimi, însoţit de gardieni până la găsirea mamei care pe jumătate zâmbea şi pe cealaltă jumătate îşi ştergea lacrimile.

Copii, Maria nu uită niciodată de noi, ne însoţeşte mereu în drumul vieţii. Dacă ne pierdem, ne cheamă imediat şi ne aşteaptă. Noi nu trebuie să ne îndepărtăm sau să uităm de ea. Aşadar, niciodată singuri, niciodată speriaţi. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05, 06, 07,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?