Mt 25,14-30
Parabola din textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi ne va vorbi despre dedicarea pe care va trebui să o avem față de datorie și muncă, față de precauție și responsabilitate, care trebuie îndeplinite atât conștient cât și creativ. Oportunitățile mereu ne vor duce spre și mai multe oportunități. Când ni se încredințează o sumă de bani, adesea nu e doar pentru a-i păstra în siguranță ci mai ales pentru a-i face productivi, pentru a-i pune în circulație și pentru a-i investi. Acesta este adevărul despre credința noastră.
Creștinismul nu a încetat niciodată să crească și tot la fel și cu credința. Păstrarea credinței noastre nu depinde de propria securitate sau inactivitate. Va trebui să fi productivi sau vom fi alungați în întuneric. Credința noastră are în sine și un element al aventurii, al riscului. Element care este un efect al prezenței Duhului Sfânt din noi.
Servitorul nechibzuit din parabola de astăzi a dorit să păstreze totul în siguranță, el să fie în siguranță. El niciodată nu s-a gândit pentru ce îi fusese dat de fapt acel talant. Noi toți suntem doar slujitori ai acelui talant, niciodată proprietari lui. Tot ceea ce avem vine de la Dumnezeu, totul în conformitate cu planul său. Papa Benedict al XVI-lea ne-a avertizat despre dictatura relativismului, în care totul este fluid dar nimic permanent. Omul este măsura a toate iar motivul este măsura omului. Dumnezeu nu face niciodată referință la noi. Noi nu putem face nimic fără el, de unii singuri. Fără Dumnezeu suntem nimic, fără el nu putem face nimic.
