Mc 9,30-37
Mulți oameni doresc să devină mari, mare politician, mare doctor, mare avocat, mare muzician, mare atlet, sau mare vedetă de film.
Interesant de notat e faptul că nimeni nu visează să devină instalator, sau un gunoier, sau femeie de servici, sau măturător de stradă, sau spălător de haine, chelner sau chiar șofer. Însă, aceasta este imaginea pe care o vedem la mulți din compatrioți noștri. Sute și sute de oameni părăsesc țara pentru a munci în alte țări, ca slujitori, șoferi, instalator sau constructori, chelneri la restaurante și hoteluri.
Cu siguranță, măreția, este ceva la care aspirăm cu toți. De aceea nu ar trebui să fim surprinși, la faptul că apostoli lui Isus, s-au comportat în acest fel în textul evangheliei de astăzi, gândind la lucruri mărețe, visând la a deveni celebrități mari. Ba chiar se certau și care din ei avea să devină cel mai mare dintre ei.
Isus profită de această ocazie pentru a le rosti aceste cuvinte, care să le deschidă ochii și să îi facă să se rușineze¸ Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!
Isus nu e împotriva celor care fac ceva măreț pentru a se face cunoscuți, populari și importanți în lume. El este împotriva părinților ce își încurajează copii să aibă vise și viziuni de aceste fel despre ei înșiși.
Asupra a ceea ce e împotrivă e faptul că în momentul în care aceste lucruri ne intră în cap, ele ne corup, ne izolează de ceilalți pentru a ne face complet independenți de Dumnezeu dar mai presus de toate, nu pentru a ne îmbogăți pe noi înșine ci pentru a uita să împărățim binecuvântările cu ceilalți sau de a ignora nevoile săracilor, celor mai puțin privilegiați sau norocoși.
Cu alte cuvinte, Isus ne spune, da, poți fi mare însă vei fi cu adevărat mare doar dacă înveți să îi slujești pe ceilalți. Asemenea lui Isus, El era Fiul lui Dumnezeu, și totuși, el a rămas umil și iubitor față de toți ceilalți.
