Fap 10,34a.37-43
Col 3,1-4
In 20,1-9
Astăzi celebrăm Duminica Paștelui. Ceea ce celebrăm astăzi nu e o fantomă, nici un zombi ce s-a ridicat dintr-un cimitir, nici un om asemenea lui Lazăr, pe care Isus l-a înviat din morți iar apoi a murit din nou. Ceea ce celebrăm astăzi este un mister la credinței noastre, că Cristos a înviat din morți. El este un Cristos glorificat în trup și spirit.
Dacă Cristos nu ar fi înviat, ne spune sfântul apostol Paul, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră (1Cor 15,14). Dacă Cristos nu a înviat atunci suferința noastră va fi fără nici o semnificație, fără nici un sens; credința noastră în Dumnezeu ar fi în zadar; iubirea noastră ar fi fără roade; rugăciunile și dorințele noastre de a face bine și de a fi buni ar fi nefolositoare iar moartea noastră ar fi în van. Am deveni cu toți idolatri fiindcă ne-am închina la zei falși. Însă prin învierea sa, Isus ne-a arătat că viața nu este fără înțeles, suferința noastră are un sens iar iubirea noastră va aduce roade multe.
Și totuși, aici ca și peste tot în lume, ratăm și trecem peste acest moment important al Învierii, iar asta fiindcă îl cunoaștem pe Isus numai în nașterea sa, adică Crăciunul și în timpul pătimirii și morții sale din Vinerea Sfântă. Peste tot în lume, mulți creștin se alătură procesiunilor făcute de Vinerea Sfântă, apoi cu toți ne-am pus la rând pentru a-l săruta pe Cristos mort. Însă după ce trec toate acestea ne și ducem imediat și petrecem, sau mergem la picnic-uri, ori la mare sau la munte, sau chiar mai rău, în oricare altă parte numai să nu fim martori și la învierea sa. De exemplu, câți dintre voi ați participat aseară, de la casele voastre, la sfânta Liturghie din Vigilia Pascală, sunt sigur că puțini dintre toți cei care ar fi trebui să participe. Nu suntem noi oare fericiți că Cristos a înviat, sau preferăm să fim asemenea marelui preot sau a celorlalți conducători iudei?
Cum putem trăi noi spiritul învierii lui Isus? În primul și în primul rând, noi creștini nu trebuie să ascundem de moarte. Prin viața, moartea și învierea sa, Isus ne-a arătat că cerul ne așteaptă pe toți. Că vom merge într-un loc mai bun. În cadrul sfintei Liturghii de înmormântare, preoți spun, Doamne, pentru poporul tău credincios, viața s-a schimbat, nu s-a încheiat. Moartea ne deschide, un loc veșnic în ceruri. Unde viața este veșnică și plină cu bucurie, pace, frumusețe și mai ales iubire.
În al doilea rând, Paștele nu e doar pentru a ne reaminti de moartea și învierea lui Isus ce a avut loc cu mai bine de 2000 de ani în urmă ci este ceva prezent. Iar asta fiindcă moartea lui Cristos ar trebui să ne învețe să muri pentru vechiul nostru sine. De exemplu, dacă ne zbatem să renunțăm la relațiile imorale, la băutură, la jocurile de noroc, la fumat și la alte vicii precum și la mândrie, atunci vom exemplifica învierea lui Cristos la o viață complet nouă. Este o adevărată provocare ca un cuplu înstrăinat să se ridice la viață nouă prin rezolvarea diferențelor și prin rezolvarea împreună a dificultăților și a problemelor ce i-a despărțit inițial.
În al treilea rând, Învierea este un nou început fiindcă înseamnă iertare în însăși esența că Cristos și-a iertat toți dușmani pe când se afla pe cruce. Cineva a spus că Dacă cea mai mare nevoie a noastră ar fi fost informația, Dumnezeu ne-ar fi trimis un educator; dacă cea mai mare nevoie a noastră ar fi fost tehnologia, atunci Dumnezeu ne-ar fi trimis un om de știință; dacă cea mai mare nevoie a noastră ar fi fost bani, atunci Dumnezeu ne-ar fi trimis un economist; dacă cea mai mare nevoie a noastră ar fi fost plăcerea, atunci Dumnezeu ne-ar fi trimis un comedian; însă dacă cea mai mare nevoie a noastră este iertarea, atunci Dumnezeu ne-a trimis un Mântuitor.
În al patrulea rând, creștini trebuie să păstreze mereu poruncile lui Dumnezeu. Și l-am auzit pe Isus spunând cu o altă ocazie, Dacă mă iubești, vei păzi poruncile mele (In 14,15). Cristos ne poruncește să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Mt 22,39).
Asemenea unei povestioare de care am dat azi noapte, după sfânta Liturghie de Vigilie Pascală, despre o femeie afro-americană destul de înaintată în vârstă care stătea pe marginea unei autostrăzi din America încercând să îndure o ploaie destul de aprigă. Mașina ei se stricase iar ea avea nevoie cu disperare de cineva care să o ducă unde avea treabă. Udă leoarcă, a decis să oprească următoarea mașină. Un tânăr de culoare albă a oprit pentru a o ajuta, în ciuda acelor conflicte rasiale din America anilor 1960. Bărbatul a luat-o și a dus-o într-un loc sigur, ajutând-o să primească ajutor, după care a urcat-o într-un taxi. Această femeie părea că se afla într-o grabă destul de mare. În acea grabă tânărul a apucat să îi scrie adresa sa, mulțumindu-i după care a plecat. Șapte zile mai târziu, cineva a bătut la ușa casei sale. Spre surprinderea lui, un televizor imens, un sistem Home-Cinema se aflau la ușa casei sale, alături de care se afla un mic bilețel pe care scria, Dragă Domnule James: Mulțumesc pentru că m-ai ajutat pe autostradă azi noapte. Ploaia nu doar că îmi afectase hainele ci și spiritul. Apoi ai apărut tu. Datorită ție, am fost capabilă să ajung la timp la soțul meu care se afla pe moartea, am ajuns chiar înainte să moară. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru că m-ai ajutat și pentru slujirea fără egoism a celorlalți. Sincere mulțumiri, Doamna Nat King Cole.
Acesta este modul în care Dumnezeu dorește ca noi să ne iubim aproapele, ca pe noi înșine, cu o iubire ce se sacrifică pe sine și prin a ajuta o persoana aflată la nevoie, indiferent de persoana.
Isus continuă să fie prezent în mijlocul nostru chiar și în ziua de astăzi, chiar și acum, însă cum? Un episcop, într-una din cărțile sale intitulată Iubește ca Isus, ne-a oferit câteva aspecte care să ne reamintească mereu că Cristos este extrem de prezent chiar și în ziua de astăzi. Acestea sunt:
În primul rând în Sacramente. Cristos înviat este prezent în sfânta Euharistie. Cristos este prezent în momentul în care am fost botezați, miruiți, când un bărbat și o femeie se căsătoresc, când un preot este hirotonit. Ostia consacrată pe care o primi la sfânta Împărtășanie nu este un simbol al trupului său, ci este adevăratul său trup. Dacă Isus nu ar fi înviat din morți, atunci sacramentele noastre ar fi fără sens fiindcă el nu ar fi avut nici o putere de a trăi în mijlocul nostru.
În al doilea rând, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu e viață și adevăr. Acesta este motivul pentru care sfântul apostol Petru a exclamat Domnului, Doamne, la cine să mergem, tu ai cuvintele vieții veșnice. De fiecare dată când citim Sfânta Scriptură sau când citim din ea la sfânta Liturghie sau la alte activități religioase, Cristos este cel care devine prezent.
În al treilea rând, în adunare fiindcă Domnul a spus, Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor. Ori de câte ori ne adunăm, asemenea celebrării sfintei Liturghii, Isus este prezent nu doar în cuvintele sale și în slujitor, el este prezent și în adunarea Bisericii fiindcă aceasta s-a adunat în numele său.
Al patrulea sunt slujitorii. Cristos este prezent în episcop și în preoți, precum și în diaconi. Cristos este prezent în cateheți și în ceilalți slujitori care îl slujesc pe Dumnezeu prin ceilalți oameni. Cristos este prezent într-un mod special în slujitorul sacru. Așa că chiar, dacă nu ne place de unii preoți, va trebui să ținem minte că Dumnezeu e cel care a ales aceste persoane să devină preoți săi.
Al cincilea e rugăciunea. Cristos este prezent nu doar când ne adună în comunitate. Cristos este prezent și atunci când ne rugăm în tăcere acolo unde ne-am afla. El este în singurătatea noastră, când medităm, când contemplăm și când ne aflăm față în față cu Dumnezeu.
Și ultimul e slujirea. Slujirea este iubire. Slujirea este iertare fiindcă Domnul a spus, Tot ceea ce vei face unuia dintre acești frați și surori ale mele, mie îmi vei face. Iar asta fiindcă fiecare persoană este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Așa că tot ceea ce vom face celor mici, pierduți, ultimi, îi facem lui Dumnezeu.
În încheiere vă invit să nu uitați aceste aspecte în care e mereu prezent Cristos, adică în Sacramente, Cuvântul lui Dumnezeu, Adunare, Slujitorul Sacru, rugăciune și mai ales slujire. Amin
