In 15,12-17
Textul evangheliei de astăzi ne amintește că iubirea este inima creștinismului. Cuvintele lui Isus, iubiți-vă unii pe alți așa cum eu v-am iubit pe voi (v.12) și porunca pe care vo dau eu aceasta este, să vă iubiți unul pe altul (v.17), răsfrânge iar adesea se risipește în aer.
Această poruncă sună destul de poruncitor. Nu toți cei din jurul nostru sunt dornici să respecte această poruncă. Nici eu nu sunt mereu dornic să o respect. În această privință sunt complet de acord cu un preot care spusese că e ușor să îl iubește pe Dumnezeu pe care nu îl vezi….decât să îl iubești pe aproapele care ne enervează, pe cerșetorul care miroase și e nespălat, pe colegul de la muncă care nu ne lasă să muncim și multe altele asemenea…, dar mai ales pe cei care ne-au rănit enorm de mult.
E logic și normal pentru noi creștini, discipoli lui Isus Cristos, ca iubirea lui Cristos să transceandă logica și sensul uman și să nu cunoască nici o margine și nici o excludere. El ia ales pe apostoli săi, a stat la masă cu păcătoși și a acceptat invitația la masă a fariseilor, a vindecat leproși și păgâni, a acceptat cererile oficialităților romane, dușmani evreilor, mai ales a femeilor. Nici o logică umană nu poate pătrunde iubirea și acceptarea atot-cuprinzătoare a lui Isus.
În ziua de astăzi, cuvântul iubire, este adesea înțeles greșit, abuzat, desacralizat. Iubirea despre care ne-a poruncit Isus să o avem este ne-egoistă, devotată și preocupată de binele celorlalți și nu simplu sentiment de bine față de ceilalți.
