Ap 11,19a;12,1-6a.10ab
1Cor 15,20-27a
Lc 1,39-56
Un preot a spus la un moment dat cu ocazia acestei sărbători, că dacă și-ar fi ales alt drum în viață și s-ar fi căsătorit și-ar fi ales ca soție o femeie care să aibă trei calități esențiale, adică să fie frumoasă, inteligentă și credincioasă. Sau un alt mod prin care putem descrie aceste trei calități sau alegerea sa ar fi că ea trebuie să aibă frumusețe, creier și caracter. Iar o femeie care îndeplinește de minune aceste criterii nu este nimeni alta decât Preasfânta Fecioară Maria a cărei sărbătoare a Adormirii ei o sărbătorim astăzi.
Adormirea Maicii Domnului este o dogmă sau un adevăr esențial al bisericii. Credință, care e inima credinței noastre, a credinței noastre catolice. Este un adevăr în care trebuie să credem chiar dacă nu îl înțelegem pe deplin.
Lumen Gentium la numărul 59, unul din documentele Conciliului al doilea din Vatican sau Constituția asupra Bisericii spune că În sfârșit, Fecioara Neprihănită, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoșesc, la capătul vieții sale pământești a fost ridicată cu trupul și cu sufletul în gloria cerească și a fost înălțată de Domnul. Țineți minte ce cuvinte au fost rostite în acest citat, a fost ridicată…în gloria cerească.
Maria nu s-a dus singură în ceruri, de una singură sau singură. Ea a fost ridicată la ceruri de către Dumnezeu. Ea este extrem de prețioasă în relația cu El și cu Biserica.
Când am stat și am reflectat asupra acestui text evanghelic, m-am întrebat de ce evanghelia nu conține nimic despre intrarea în ceruri a Fecioarei Maria. Nu e nimic ceresc în acest text evanghelic pe care tocmai l-am auzit. Ci mai degrabă, ne-a vorbit despre vizita preasfintei Fecioare Maria la verișoara ei Elisabeta. Însă un alt autor de omilii, a scris că nu e nimic ceresc ci doar greutate, ambele femeii erau însărcinate și cu siguranță cântăreau câteva kilograme în plus.
Însă există ceva ceresc în întâlnirea dintre Maria și Elisabeta. Când Maria și Elisabeta s-au întâlnit a existat pură admirație:
Această admirație era una fără gelozie și fără invidie.
O întâlnire fără legături.
O întâlnire fără așteptarea recunoașterii din partea celei vizitate.
O întâlnire fără motive ulterioare.
O întâlnire ce nu a necesitat nici o plată.
O întâlnire ce a fost făcută cu inimi sincere, cu iubire.
O întâlnire ce a fost făcută cu onestitate și curăția inimii.
Când Maria a fost înălțată la ceruri, înălțarea ei s-a asemănat cu întâlnirea dintre Elisabeta și Maria. Dumnezeu a primit-o pe Maria în ceruri fără motive ulterioare. Ea a fost primită în ceruri nu fiindcă era instrumentul lui Dumnezeu, ci fiindcă: Ea era Maria; Ea era fiica lui Dumnezeu.
Ea a fost primită în ceruri: în deplina curăție a inimii, în totală bucurie, în totală fericire.
Ea a intrat în ceruri: fără vrun element de mândrie, fără a se gândi că Primesc ceea ce merit fiindcă sunt Mama lui Dumnezeu, în totală iubire a lui Dumnezeu care a iubit-o nespus de mult. Iar asta e ceea ce e ceresc.
Am fost noi vreodată îndrăgostiți într-un asemenea mod?
Fără motive ulterioare?
Fără vreo mustrare?
Fără a abuza de cel iubit?
Fără să îl suspectezi pe cel iubit?
Fără minciuni?
Fără ne-adevăruri?
Fără gelozie?
Fără a cere să fii răsplătit?
Fără a aștepta ca tot ceea ce faci să se întoarcă la noi de cei dragi nouă?
Dacă am iubit astfel iar dacă cineva a iubit astfel atunci să știți că acesta este un preludiu al cerului. Amin
