In 21, 15-17
Astăzi celebrăm sărbătoarea sfântului papă Pius al X-lea, a unuia dintre cei mai mari papi a secolului 20. Sfântul papă Pius al X-lea s-a născut în anul 1835 cu numele de Giuseppe Melchiorre Sarto, și a crescut în totală sărăcie. Tatălui era poștașul satului iar micuțul Giuseppe mergea zi de zi câte șase kilometri până la școală zi de zi. Această sărăcie i-a caracterizat întreaga viață și nu ținea doar de sărăcia fizică. Sfântul Pius al X-lea a fost un om care a fost cu adevărat sărac în spirit. Domnul nostru a spus, Fericiți cei săraci în duh căci a lor este împărăția cerurilor.
De-a lungul vieții sale ca preot simpli și ca terțiar franciscan, apoi ca episcop de Mantua, iar mai târziu ca arhiepiscop de Milano și într-un final ca pontif suprem al Bisericii Universale, Giuseppe Sarto, a rămas un om simplu și a iubit mereu sărăcia. Ultima sa dorință și testamentul său dă mărturie de acest adevăr. Și scrisese, M-am născut sărac, și am trăit în sărăcie și doresc să mor tot sărac.
Acest om mare a fost în același gând întreaga sa viață și s-a pus pe el însuși mereu la dispoziția lui Cristos și a Bisericii sale, fără a se lua pe sine în considerare. Aceasta a fost sărăcia sa în duh. Întreaga sa viață a dus-o în slujirea lui Cristos și a Bisericii sale.
Moto-ul său papal a fost instaurare omnia in Christo, sau altfel spus, restaurând toate în Cristos, moto care a fost luat in scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni (1,10). Face parte din cântecul de laudă al lui Paul, în care apostolul îl pune pe Isus în centrul tuturor lucrurilor, atât ca început al lor cât și ca final. Toate lucrurile își au sensul de la Cristos. Toate lucrurile își ating perfecțiunea prin Cristos. Și tot ceea ce s-a îndepărtat de bine poate fi restaurat doar prin Cristos.
Spre sfârșitul vieții sale, sfântul papă Pius al X-lea a fost un adevărat apărător și promotor al tuturor lucrurilor cu adevărat creștine. Cea mai importantă lucrare a sa a fost aceea de reînnoire liturgică și a frecvenței primirii sfintei Împărtășanii, fpcând-o disponibilă pentru toți creștini, încă de la vârsta de 7 ani. De asemenea, a dus și un adevărat război cu erezia modernismului, încurajând studiul bibliei, și actualizând Codul de drept Canonic. În aceste moduri, sfântul papă Pius al X-lea a lucrat neobosit pentru reînnoirea tuturor lucrurilor în Cristos.
Sfântul papă Pius al X-lea a fost un adevărat far de lumină pentru începutul secolului 20. El a murit imediat cu izbucnirea primului război mondial, slăbit de melancolia și de inima frântă a tragediei imoralități, urii și a violenței. Gândirea curentă și ciclul de evenimente la care a fost martor în acel timp erau doar începutul tragediilor timpului nostru prezent: războaie și terorism, familii despărțite, cultura morții, avorturile, nihilismul unei culturi care îi face pe oameni incapabili să mai distingă naturalul de ne-natural, dintre bărbat și femeie, dintre căsătorie și viciu ne-natural.
Astăzi suntem invitați cu toți să practicăm tot mai mult sărăcia sfântului Pius al X-lea, care și-a pus toată încrederea în Neprihănita Zămislire și care și-a pus întreaga energie în reînnoirea tuturor lucrurilor n Cristos. Sfântul Pius al X-lea asemenea sfântului apostol Ioan, a arătat spre cer, spre acel semn mare din ceruri: o femeie îmbrăcată în soare, cu luna la picioarele ei, și pe capul ei o coroană de 12 stele. În enciclica sa Ad diem Ilum la numărul 32, papa scrisese:
Și totuși, în acest potop de rău, preasfânta Fecioară Maria își ridică ochii asemenea unui curcubeu, ca arbitru al păcii dintre Dumnezeu și om: Am pus curcubeul meu în nori; el va fi semnul legământuluie dintre mine şi pământ”. Când se vor aduna nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nori; eu îmi voi aduce aminte de alianţa dintre mine şi voi şi toate vieţuitoarele şi toată făptura; şi apele nu vor mai deveni potop care să nimicească toată făptura”. Curcubeul va fi în nori, şi, când îl voi vedea, îmi voi aduce aminte de alianţa veşnică dintre Dumnezeu şi toată suflarea de viaţă care se află în toată făptura de pe pământ” (Gen 9, 13-16).
Neprihănita Zămislire este acel arc din nori, acel semn mare din ceruri. Prin ea să ne amintim și noi mereu de această alianță veșnică și să avem speranță. Amin
