Iob 19,1.23-27a
Rom 5,5-11
In 6,37-40
Judecarea națiunilor
Cineva a spus odată că a văzut o piatră de mormânt într-un cimitir pe care scria: Lu-ați aminte prieteni mei în trecere. Cum sunteți voi acum, așa eram și eu odată. Cum sunt eu acum, în curând veți fi și voi, așa că pregătiți-vă pentru moarte și urmați-mă.
Ieri, 1 noiembrie, am celebrat solemnitatea Tuturor Sfinților. Iar astăzi îi comemorăm pe toți credincioși răposați. Din moment ce încă de la începutul Bisericii, comunitatea creștină mereu a comemorat amintirea tuturor credincioșilor răposați, aceste celebrări au devenit o parte integrală a comunității, mai ales în acele comunități religioase. Cu mai bine cu 1000 de ani în urmă, prin secolul 10, călugări de la Abația de Cluny au început să comemoreze printr-o celebrare a sfintei Liturghii, amintirea celor răposați în ziua de 2 noiembrie. Această dată a început să fie celebrată apoi ca Ziua tuturor credincioșilor răposați și în alte locuri până în secolul 13 când Vaticanul a decretat faptul că ea ar trebuie celebrată în întreaga Biserică.
Ori de câte ori comemorăm această zi, înseamnă că noi, sfinți care încă se luptă pe pământ, adică Biserica peregrină celebrează prietenia cu sfinți care deja au ajuns în gloria cerească adică Biserica triumfătoare. Astăzi noi celebrăm prietenia noastră cu sfinți care sunt în purgator, în acea stare temporară de suferință pentru sufletele care încă nu sunt pregătite pe deplin pentru prietenia completă cu Dumnezeu din gloria cerului, adică Biserica Suferindă.
Cu toate că toți creștini cred în cele patru lucruri de pe urmă, moartea, judecata, cerul și iadul, purgatoriul nu e menționat ca fiind unul din acele lucruri de pe urma. Iar asta fiindcă, strict vorbind, purgatoriul este o parte a cerului. Purgatoriul este o zona de curățare, de remediere pentru sufletele care sunt deja legate de cer. Sufletele care merg în purgator sunt cei care au fost judecați ca fiind vrednici de cer, însă nu imediat. Ei tot mai au nevoie de curățare înainte de a intra în ceruri, conform cărți Apocalipsului (21,27) Nu va intra într-însa nimic impur.
Biserica ne învață că sufletele celor care tocmai au părăsit această lume și care aveau păcate veniale vor rămâne pentru un timp într-un loc de curățare numit purgator, unde suferă de pedeapsa care a dus la ofensa lor, la păcatul lor. De ținut minte e faptul că, chiar dacă iertarea a fost obținută pentru acele păcate, satisfacția trebuie să fie făcută de Dumnezeu, creatorul nostru, în această lume sau în următoarea, fiindcă sfințenia lui a fost insultată de către voința proprie a ființelor umane, a noastră, a tuturor. Este o dogmă de credință faptul că sufletelor suferinde le este ușurată pedeapsa prin mijlocirea sfinților din ceruri și de către rugăciunile celor credincioși de aici de pe pământ. Rugăciunea pentru cei morți, prin urmare este un act de iubire, de caritate și de pietate, cu siguranță obligatorie pentru un creștin care dă mărturie că are iubire în inimă. Citim în sfânta scriptură, în a doua carte a Macabeilor că: Dacă ei consideră că pe cei care mor cu evlavie îi așteaptă o frumoasă răsplată, gândul lor era sfânt și pios. De aceea a adus jertfă de ispășire pentru cei morți, ca să fie dezlegați de păcate (2Mac 12,46). E cu adevărat o veste bună pentru noi fiindcă Dumnezeu nu abandonează sufletele fraților și surorilor noastre răposate în credință chiar dacă ei nu au ajuns la perfecțiunea idealului creștin.
Comemorarea tuturor credincioșilor răposați de astăzi este o zi cu adevărat importantă și foarte specială, nu doar pentru credința noastră ci și pentru propria noastră cultură. Iar asta fiindcă astăzi ne rugăm pentru toți cei care au plecat în credință, mai ales din familia noastră, ne rugăm pentru cei care au trecut însă care trăiesc o viață asemenea vieții celui care nu trăiește cu fragilitățile ce provin din a fi o ființă umană. Cu toți știm că singurul mod prin care îi putem ajuta e prin rugăciunile noastre, pentru ca astfel, odată curățați de păcatele lor, și ei să ajungă la odihna veșnică și să se bucure de prezența lui Dumnezeu.
Însă cum îi putem ajuta pe toți credincioși răposați? Mulți dintre noi merg la cimitir pentru a aprinde o lumânare și a oferi pentru ei o rugăciune sau indiferent că o fac ei sau împreună cu preotul. Însă nu doar în această zi de 2 noiembrie ne rugăm pentru răposați. În timpul fiecărei sfinte Liturghii ne rugăm pentru ei. Există o parte specială din cadrul sfintei Liturghii care e destinată pentru răposați în care preotul spune, Adu-ţi aminte, Doamne, şi de fraţii noştri, care au adormit în speranţa învierii, şi de toţi cei care au răposat în milostivirea ta şi primeşte-i să se bucure de lumina feţei tale. În cazul meu, ori de câte ori citesc numele de pe listele cu răposați care le primesc mereu recit și câte o scurtă rugăciune pentru ei. Ori de câte ori merg pentru priveghi la un răposat, fac și o scurtă rugăciune personală în gând până se adună toată lumea, o rugăciune precum: Tatăl Nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui. Acestea și multe altele sunt și pot fi moduri simple prin care noi îi putem ajuta zi de zi pe aceste suflete din purgator.
În încheiere vă invit să reflectăm la aceste trei cuvinte pe care orice persoană răposată le-ar rosti dacă i s-ar permite să ne vorbească acum:
Primul e, Mulțumesc! El îi mulțumește mai întâi lui Dumnezeu pentru tot; îi mulțumește părinților, rudelor și prietenilor lui, fiindcă ele sunt persoanele care l-au ajutat în clipele lui grele.
Al doilea e Îmi pare rău! Aceste cuvinte sunt foarte importante, mai ales față de familia lui și față de toți cei cărora le-a greșit cu ceva și care încă se mai află în această lume.
Al treiera e, Te iubesc! Aceste cuvinte sunt adresate mai ales lui Dumnezeu, soțului sau soției, părinților, fraților și surorilor care au sacrificat multe pentru el. Și vom mai adăuga încă unul:
Al patrulea e Ne vedem în ceruri. Iar ultimul, Asigură-te că vei intra și tu. Amin
