Fap 7,55-60
Ap 22,12-14.16-17.20
In 17,20-26
Am dat zilele acestea pe internet de mărturia unui preot care celebra zi de zi sfânta Liturghie într-un convent de surori și care spunea că după câteva zile în care a tot ascultat și a rostit diverse intenții de rugăciune ale acestor surori, nu a avut cum să nu observe un lucru la una dintre ele. Iar într-o zi i-a și spus după sfânta Liturghie: Soră, e atât de frumos că îi amintești în rugăciunile tale și pe cei săraci, bolnavi, victimele incendiilor, a dezastrelor naturale și diferitele probleme care afectează țara noastră. Însă nu am auzit niciodată să îl incluzi în rugăciune și pe preotul care celebrează sfânta Liturghie.
Un lucru e clar că cu toți dorim să fim amintiți și incluși în rugăciunile celorlalți. O inimă care e inclusă mereu în rugăciune nu e doar o inimă plină de bucurie și har ci e și o inimă care e aproape de porțile cerului.
În textul evangheliei de astăzi am avut ocazia să auzim un fragment din rugăciunea preoțească a pe care Isus a făcut-o la ultima sa Cină cea de Taină. În această rugăciune am văzut cum Isus i-a amintit și s-a rugat cu voce tare pentru discipoli săi, la Tatăl său ceresc spunând: Tată sfânt…ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine (vv. 20-21).
În puținul timp care îi mai rămăsese Isus s-ar fi putut ruga mai mult pentru El însuși decât pentru ceilalți. Însă Isus nu a fost acel timp de persoană, asemenea multora dintre noi, care de cele mai multe ori ne gândim mai întâi la propriile noastre interese și nevoii în loc să ne gândim la cele ale celor de lână noi. Isus s-a rugat mult, nu doar pentru discipoli săi, ci mai ales pentru toți cei care cred, ca toți să învețe să se iubească unul pe altul, după cum iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei și eu în ei” (v.26).
De câte ori nu auzim replica Roagă-te pentru mine! De câte ori nu auzim cum alți vin la noi pentru a ne cere să ne rugăm pentru ei. După cum spusese și un preot la un moment dat că zi de zi sunt rugat de diferite persoane să mă rog pentru sănătatea lor, pentru recuperarea lor rapidă dintr-o boală, pentru succes la examen sau pentru o călătorie cât mai sigură, și pentru multe altele. Cererile de rugăciune sunt atât de frecvente pentru noi. Papa Francisc a făcut apel la rugăciune pentru el de nenumărate ori spunând Rugați-vă și pentru mine! Să nu uităm că nu doar cei aflați în nevoie au nevoie de rugăciune și de binecuvântare ci și el însuși are nevoie de toate rugăciunile noastre. Până și sfântul apostol Paul a cerut romanilor în scrisoarea sa să se roage pentru el pentru ca el să fie în siguranță și să reușească în misiunea sa: Vă îndemn, așadar, fraților, pentru Domnul nostru Isus Cristos și pentru iubirea Duhului, să luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre către Domnul pentru mine ca să fiu ferit de răzvrătiții din Iudeea și ca ajutorul pe care îl aduc la Ierusalim să fie bine primit de sfinți, ca să pot veni la voi cu bucurie și prin voința lui Dumnezeu (Rom 15,30-32).
Trebuie să ne rugăm unul pentru celălalt. Sfântul apostol Paul ne-a dat un exemplu de rugăciune pentru cei de lângă noi: Îi aduc mulțumire Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de voi, totdeauna, în fiecare rugăciune a mea pentru voi toți, rugăciune pe care o fac cu bucurie (Fil 1,3).
Rugăciunea pentru ceilalți este unul dintre cele mai nobile fapte ale unui creștin adevărat. Cu toți avem nevoie de rugăciune dar mai ales de susținere, de alinare și de ajutor reciproc prin rugăciune. Rugăciunea pentru cei din jurul nostru este și un mod prin care noi putem să ne arătăm iubirea, grija și preocuparea pentru binele lor.
În momentul în care Isus s-a rugat ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine ca și ei să fie una în noi (vv. 20-21), el ne-a dat tuturor un nou sens în viață. Despre acest sens în viață a dat mărturie și faimosul psiholog Victor Frankl în cartea sa intitulată Căutarea unui sens în viață, în care a relatat experiența de care el a avut parte în lagărele de concentrare naziste. El fusese intrigat de aparenta supraviețuire întâmplătoare a prizonierilor. Începuse să întrebe de ce unii prizonieri doar se zbat puțin iar apoi mor imediat, pe când alți, supuși aceleiași cruzimi și condiții inumane, cumva par să supraviețuiască. În mod natural, prima oară a crezut că are de-a face cu condiția fizică a prizonierilor și a sănătății lor, însă la scurt timp după aceea a observat că adesea cei mai zdraveni prizonieri din punct de vedere fizic avea să moară extrem de repede când au fost supuși acelor condiții oribile din lagărele de concentrare, pe când alți care păreau slabi, bătrâni și neobișnuiți cu munca grea reușeau totuși să supraviețuiască mult mai mult. Frankl a decis să își ocupe mintea cu analiza psihologică a vieții din lagărele de concentrare pentru a putea reuși să dezvăluie acest mister. Bazându-se pe observațiile și reflecțiile sale profesionale Frankl a devenit convins că cheia supraviețuirii era sensul în viață. Cu alte cuvinte, toți acei prizonieri care reușeau să găsească un sens, scop sau țel pentru a supraviețui reușeau să trăiască mult mai mult pe când cei care nu găseau nici un motiv pentru care să mai trăiască mureau repede.
Tot Victor Frankl a scris apoi despre un om bătrân care fusese un fabricant de ceasuri, și de modul în care acesta proiectase mai întâi în capul lui, iar apoi a desenat pe ce hârtie a găsit, un ceas minunat pe care dorea să îl facă, ca înlocuitor al ceasului din turnul cu ceas, pe care războiul îl distrusese în satul său natal. Pentru Frankl însuși, motivul său pentru supraviețuire a fost scrierea unei cărți, bazată pe ani întregi de cercetări psihologice pe care le scrisese și pe care naziști le distrusese chiar în fața ochilor săi.
Fiecare dintre noi, adânc în interiorul nostru tânjim după un sens în viața noastră, iar acel sens, acel motiv pentru supraviețuire va fi cel care ne va ajuta să continuăm.
Întrebările cu care aș dori să închei sunt: ați cerut vreodată cuiva să se roage pentru voi? Apreciem noi oare adevărata valoare a rugăciunii făcută pentru cei de lângă noi? Îi punem noi pe cei de lângă noi pe primul loc în rugăciunile noastre? Să nu uităm niciodată că noi nu trebuie să fim egoiști în rugăciunile noastre. Isus ne invită să ne amintim mereu de grijile, anxietățile, luptele, preocupările ba chiar și de convertirea celorlalți, ca ele să fie incluse în rugăciunile noastre adresate lui Dumnezeu. A ne ruga pentru ceilalți înseamnă că noi suntem una în inimă și iubire, una în probleme noastre de zi cu zi dar mai ales una în speranța noastră pentru o viață mai bună. Întrebarea e, suntem noi oare capabili să rostim acum o rugăciune în tăcere pentru cineva care are foarte multe nevoie de ea? Amin
