Is 66,10-14ab
Gal 6,14-18
Lc 10,1-12.17-20
Oare chiar ne iubește Dumnezeu?
Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Acestea și multe alte întrebări asemănătoare ne apar în minte ori de câte ori ceva rău ni se întâmplă. Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Lui Dumnezeu îi pasă mai multe decât ne-am putea noi imagina vreodată. Dumnezeu ne iubește mai mult decât ne iubim noi înșine. Într-un mod care poate ni s-ar părea ciudat, dar cred că Dumnezeu e mai aproape de noi chiar și decât e propria noastră inimă!
Lecturile de la această sfântă Liturghie ne oferă o imagine a acestei apropierii a lui Dumnezeu față de noi și a grijii lui Dumnezeu pentru noi. Întreaga Biblie, de la începutul ei ne arată aceiași imagine a iubirii plină de grijă a lui Dumnezeu față de noi. Dumnezeu l-a chemat pe Abraham la început pentru a forma un popor care avea să îi înțeleagă iubirea sa pentru ei și să și răspundă la ea. Când poporul său a rămas prins în Egipt, Dumnezeu la înălțat pe Moise pentru a-i conduce la libertate iar Dumnezeu a săvârșit cele mai mari miracole ale Vechiului Testament, Exodul, când i-a condus prin apă spre locuri sigure. Dumnezeu a dat poporului o alianță prin Moise pe muntele Sinai, tocmai ca semn al iubirii sale pentru ei. Ori de câte ori ei nu au reușit să trăiască după această alianță, Dumnezeu a înălțat profeți pentru a încerca să îi aducă înapoi pe calea alianței. Prima lectură de a această sfântă Liturghie, este un pasaj din cartea profetului Isaia, iar acest text începe cu încurajarea lui Dumnezeu pentru poporul său, ca să fie fericiți datorită iubirii Lui pentru ei. De trei ori am putut vedea, doar în primele rânduri ale lecturii cum Dumnezeu îi încurajează să fie fericiți pentru ceea ce avea să se întâmple în Ierusalim: și a spus; veseliți-vă, fiți fericiți, tresăltați de bucurie. Dumnezeu dorește ca și noi să fim veseli, fericiți, să tresăltăm de bucurie. În aceiași lectură, am văzut cum Dumnezeu descrie iubirea sa asemenea celei a unei mame pentru copilul ei: aşa cum o mamă mângâie pe cineva, aşa vă voi mângâia eu. În Ierusalim veţi fi mângâiaţi (Is 66,13). Cu toți știm și cunoaște frumusețea iubirii unei mame pentru copilul ei, iar Dumnezeu spune că iubirea sa față de noi e exact aceiași. Un lucru e clar că iubirea lui Dumnezeu față de noi este mult mai puternică decât iubirea unei mame pentru copilul ei însă noi trebuie să privim la această iubire a unei mame pentru copilul ei ca pe o reamintire a imensei iubirii a lui Dumnezeu pentru noi. Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată.
Iubirea și grija lui Dumnezeu pentru noi mai poate fi văzută mai presus de toate în Isus, Dumnezeu a devenit om pentru a ne ajuta să ne găsim calea spre Dumnezeu și pentru a ne convinge de iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi pentru ca noi să putem înțelege mai bine iubirea lui Dumnezeu față de noi și cum să trăim ca fii și fiice ale lui Dumnezeu. Atunci când Tatăl l-a dat pe propriul său fiu pentru noi, el a făcut tot ceea ce a putut face. Știm oare că Isus a petrecut timp cu el? și noi va trebui să petrecem timp zi de zi cu Isus care este darul iubirii Tatălui pentru noi. Isus a murit pentru noi. Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată.
Un alt mod în care Dumnezeu ne iubește e ceea ce Dumnezeu ne-a oferit prin Biserică, prin sacramente, prin grija ei față de cei bolnavi, prin educație, prin cei pe care Isus i-a chemat să îi continue munca. Isus a fondat Biserica și a chemat 12 apostoli a căror succesori sunt episcopi, iar în evanghelia de astăzi (Lc 10, 1-12; 17-20) am auzit de momentul în care Isus i-a trimis pe cei 72 de ucenici ai lui pentru a sluji într-un mod foarte asemănător cu cel al celor 12 apostoli. Acești 72 sunt o extensie a celor 12, iar slujirea celor 72 este atât de asemănătoare cu cea a celor 12 ceea ce e o reamintea a slujirii preoților care îi asistă în pastorație pe episcopi. Când Isus i-a trimis pe cei 12 apostoli și pe cei 72 de ucenici pentru a predica și vindeca, ei au continuat munca lui Isus. Când Isus cheamă episcopi și preoți acum să îi facă munca, de fapt Isus e cel care continuă să ne iubească și să aibă grijă de noi după cum El însuși a iubit și a avut grijă de poporul său în propriul său timp și loc prin apostoli săi și prin cei 72 de ucenici. Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată.
Din nou revin la prima lectură de astăzi în care am văzut cum Dumnezeu descrie iubirea sa asemenea celei a unei mame pentru copilul ei: aşa cum o mamă mângâie pe cineva, aşa vă voi mângâia eu. În Ierusalim veţi fi mângâiaţi (Is 66,13). Când ne gândim la iubirea lui Dumnezeu pentru noi asemenea unei mame, gândurile noastre se îndreaptă și spre Mama noastră cerească Maria și la iubirea ei de mamă pentru noi copii ei. Știm cu toți de această iubire a ei pentru noi din locuri precum Lourdes și Fatima, locuri unde ea ne-a ajutat să rămânem aproape de Fiul ei Isus. Putem simți prezența ei și alinarea ei pentru noi uneori. Darul lui Dumnezeu noi, a iubirii Mariei, mama lui Dumnezeu, este un alt mod în care Dumnezeu ne iubește și are grijă de noi. Ori de câte ori ne gândim la iubirea Mariei pentru noi, și la iubirea lui Dumnezeu prin Maria, să nu uităm că rugăciunea rozariului este cel mai minunat mod prin care noi putem să răspundem la această iubire. Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată. Amin
