In 21,20-25
Pasajul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi este totodată și încheierea evangheliei apostolului Ioan. Îl vom auzi pe apostolul Ioan spunând spre finalul acestui text că, Mai sunt și multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă acestea s-ar scrie unul câte unul, cred că nici lumea întreagă nu ar cuprinde cărțile scrise.(v.25) Cu alte cuvinte, sfântul Ioan, asemenea celorlalți evangheliști, au ales să ne transmită numai acele semne ale lui Isus care sunt cele mai potrivite scopului evangheliei sale. Scopul scrierii sale este acela de a arăta că Isus este Dumnezeu, că Dumnezeu este iubire, și că Isus a oferit viață veșnică 
tuturor celor care îl urmează. Am mai putea spune că în ciuda tuturor descoperirilor științifice și a invențiilor, noi tot vom continua să întâlnim mistere în lumea noastră, dar mai ales în viețile noastre și în credință. Iar asta fiindcă această lume poartă pentru totdeauna semnul că Dumnezeu este creatorul ei.
Cineva a spus că a ne compara pe noi înșine cu alți în ceea ce privește sfințenia și abilitățile de apostolat este complet greșit. Domnul preferă ca noi să ne vedem de treburile noastre, de faptul de a crește în prietenie cu dânsul și a dedicării noastre față de apostolat. Folosirea exemplelor pline de inspirație pe care ni le dau alți ar trebui să ne împingă, pentru totdeauna, spre o mai mare sfințenie și dăruire-de-sine. În același timp, noi va trebui să învățăm cum să ne bucurăm de reușitele celorlalți, văzându-l pe Dumnezeul cel viu în ei, care lucrează în ei și îi iubește.
Asemenea sfântului Petru, Isus ne spune și nouă să îl urmăm, și să nu ne comparăm cu ceilalți în ceea ce privește sfințenia și apostolatul.
