Lc 11,5-13
Alte învățături asupra rugăciunii
Nu știu dacă ați auzit următoarea reflexie asupra rugăciunii, dacă nu o veți auzi acum, dacă da e o ocazie bună pentru a vă o reaminti.
I-am cerut lui Dumnezeu tărie ca să pot realiza multe; am fost făcut slab ca să pot învăța să ascult cu umilință. Am cerut sănătate pentru ca sa pot face lucruri mărețe; mi s-a dat boală pentru ca să pot face lucrurile mai bine. Am cerut bogăție pentru ca să fiu fericit; mi s-a dat sărăcie ca să pot fi înțelept. Am cerut putere prin care să fiu lăudat de alți; am primit slăbiciune ca să simt nevoia de Dumnezeu. Am cerut toate lucrurile ca să mă pot bucura de viață; am primit viață ca să mă pot bucura de toate lucrurile. Nu am primit nimic din ceea ce am cerut ci tot ceea ce am sperat. Aproape mă disprețuiesc pe mine, rugăciunea mea nerostită e cea care a fost ascultată, Eu sunt, dintre toți oameni, cel mai bogat în binecuvântare.
Parabola din textul evangheliei de astăzi ne-a vorbit despre perseverența în rugăciune. Parabola prietenilor în miez de noapte este o asigurare a faptului că rugăciunea este întotdeauna ascultată dar și o încurajare la rugăciune. Sfântul Alfons de Liguori a spus că profetul Isaia ne asigură că imediat ce Domnul ne aude rugăciunea se umple de compasiune față de noi. El nu ne lasă să strigăm la el prea mult și ne răspunde imediat și ne oferă ceea ce am cerut. Profetul spunea că Tu nu vei mai plânge. [Domnul] va fi îndurător la glasul strigătului tău: când te va auzi, îţi va răspunde (30,19).
Un exemplu concret al acestui adevăr despre rugăciune este povestioara pe care am citit-o zilele acestea pe internet, care spunea că la un moment dat că o fetiță se ruga din toată inima lui Dumnezeu ca să îi îndeplinească dorința de ziua ei. Mama ei a rămas surprinsă și a întrebat-o, o Dorință? Da, mamă, o dorință. Mi-aș dori o petrecere în grădină Joi și mă rog ca să nu plouă în acea zi, a spus fetița. Fiindcă Dumnezeu a spus: Cereți și vi se va da.
După o perioadă începuse sezonul ploios, însă Maria se ruga în fiecare noapte, Dragă Isuse, nu trimite nici o ploaie Joi. Iar ziua de joi a venit însă ploaia tot a căzut. Maria, nu ești dezamăgită că Dumnezeu nu a răspuns la rugăciunea ta? A întrebat mama. Mamă, el mi-a răspuns la rugăciune dar răspunsul lui a fost nu.
Cineva spusese că Domnul întârzie uneori să ne acorde ceea ce am cerut în rugăciune sau nu ne dă deloc, iar asta fiindcă nu mereu primi tot ceea ce am cerut. Dacă el întârzie, este datorită faptului că ne iubește și că dorește să ne testeze credința și încrederea pe care o avem în el, sau dorința noastră nu este ceea ce avem nevoie cu adevărat sau el dorește să ne acorde ceea ce am cerut într-un mod care depășește până și cele mai mari așteptări ale noastre, asemenea sfintei Monica. Ea s-a rugat continuu pentru convertirea fiului ei rătăcitor, sfântul Augustin. Rugăciunea ei nu a primit răspuns imediat nici în măsura în care a dorit ea. Abia după 33 de ani de rugăciuni și lacrimi Dumnezeu a răspuns rugăciunii ei. Dumnezeu a dorit mai mult decât o simplă convertire, el a dorit ca Augustin să devină preot iar apoi un episcop, doctor al Bisericii și mare sfânt. Pentru a putea realiza aceasta Dumnezeu a avut nevoie de rugăciunile ei, nu pentru o săptămână ci pentru mulți ani.
Când perseverăm în rugăciune nu înseamnă că Domnului trebuie să i se reamintească de nevoia noastră, a te ruga mereu nu înseamnă că poți schimba planul și voința lui Dumnezeu ci rugăciunea noastră continuă ne acordă timp în care să creștem în credință și siguranță că suntem copii lui Dumnezeu. Abia atunci vom fi capabili să vedem că ceea ce iese din mâinile sale, e spre binele nostru.
Așa că întrebarea cu care aș dori să închei este, renunțăm noi repede când credem că Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile sau suntem noi deschiși la tot ceea ce dorește Dumnezeu să facă prin perseverența noastră în rugăciune? Ai cerut în rugăciune ceva și te-ai ales doar cu o frustrare din cauza tăcerii lui Dumnezeu? Amin
