Mc 9,38-40
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi ne va vorbi despre discipoli care s-au dus la Isus pentru a-i spune să îi împiedice pe restul de la alungarea diavolilor în numele lui pentru faptul că aceștia refuzaseră să îi urmeze pe ei sau pentru faptul că nu aparținea grupului lor. Cu alte cuvinte, acesta era un străin iar ei erau geloși pe el. Însă Isus îi corectează imediat și le spune că cine nu este împotriva lui este cu el fiindcă cu toți suntem copii lui Dumnezeu. Nimeni nu poate săvârși o faptă bună fără a avea harul lui Dumnezeu și nici o faptă bună nu este lipsită de importanță în ochii lui Dumnezeu, chiar de ar fi simplu fapt de a da un pahar cu apă unei persoane însetate. Această faptă este recompensată de el.
Prin urmare, va trebui să ne punem credința în practică. Fiindcă este foarte ușor să spunem da, credinței noastre în inimă, când nu o vom pune niciodată în practică. De multe ori ne întrebăm de ce nu simțim prezența Duhului Sfânt lucrând la fel de eficient și la fel de efectiv în noi astăzi. În Biserică aveam toate cele șapte sacramente, cuvintele sale în toată plinătatea adevărului, cu Isus prezent în preasfântul Sacrament, și totuși, nu reușim să vedem efectele acestora în viețile noastre. De ce? Simplu. Fiindcă nu îi permitem Domnului să locuiască în noi, cu toate că avem totul.
