Iob 19,1.23-27a;
Rom 5,5-11
In 6,37-40
Cineva a spus la un moment dat că există o piatră de mormânt într-un cimitir pe care se poate citi, Lu-ați aminte frați mei în trecere. Cum sunteți voi acum, am fost și eu. Cum sunt eu acum, veți fi și voi în curând, pregătiți-vă pentru moarte și urmați-mă.
Ieri, 1 noiembrie, am celebrat împreună sărbătoarea Tuturor Sfinților. Astăzi, comemorăm Pomenirea Tuturor Credincioșilor Răposați. Încă de la începutul bisericii noastre, comunitatea creștină a comemorat întotdeauna memoria tuturor credincioșilor plecați din această lume. Aceste celebrări au devenit treptat o parte integrală a comunității, mai ales în comunitățile călugărești. Cu aproape o mie de ani în urmă, în secolul X, călugări de la mănăstirea din Cluny au început să comemoreze, cu celebrarea sfintei Liturghii, memoria tuturor credincioșilor răposați în ziua de 2 noiembrie. Apoi în această zi, s-a început celebrarea tuturor sufletelor răposate și în multe alte locuri, până în secolul al XIII-lea când Vaticanul a decretat că se va celebra în întreaga Biserică.
Când celebrăm această comemorare, înseamnă că, noi, sfinți cei care încă ne luptăm aici pe pământ, biserica luptătoare, celebrăm prietenia cu sfinți, care deja au ajuns în gloria cerului, adică cu biserica triumfătoare. Astăzi celebrăm prietenia cu sfinți care sunt în purgator, un loc temporar de suferință pentru sufletele plecate din mijlocul nostru, dar care nu și-au desăvârșit prietenia cu Dumnezeu, pentru a ajunge în gloria cerului, adică biserica suferindă.
Cu toate că majoritatea dintre noi creștini credem în cele patru lucruri de pe urmă, adică moartea, judecata, cerul și iadul, purgatorul nu este menționat ca fiind una dintre aceste lucruri de pe urmă. De ce oare? Fiindcă, purgatorul este o parte a cerului. Purgatorul 
este locul de purificare a sufletelor ce sunt destinate cerului. Sufletele ce merg în purgator sunt cei care au fost judecați ca fiind vrednici de cer, însă nu direct. Fiindcă ei tot mai au nevoie de un timp de purificare, de curățare înainte de a fi gata pentru cer, fiindcă, după cum putem citi și în cartea Apocalipsului, Nu va intra în ea nimic impur (21,27).
De asemenea, Biserica ne învață că sufletele celor care au părăsit această lume cu urme ale păcatului venial, vor rămâne pentru un timp într-un loc de curățare numit purgator, unde vor suferi pedeapsa dobândită în urma acelor ofense aduse împotriva lui Dumnezeu. Chiar dacă au obținut iertarea pentru acele păcate, repararea trebuie făcută față de Dumnezeu, creatorul nostru, în această lume sau în următoarea, fiindcă sfințenia lui este cea care a fost insultată de către egoismul ființelor umane. Este o dogmă de credință ca sufletele ce suferă să fie eliberate prin mijlocirea sfinților din cer și de către rugăciunile celor de pe pământ. A te ruga pentru cei morți, este, prin urmare, un act de caritatea și de milostivire, cu siguranță, obligatorii pentru un creștin ce susține că caritatea este o parte a inimii sale. În sfânta Scriptură putem citi De aceea a adus jertfă de ispăşire pentru cei morţi, ca să fie dezlegaţi de păcate (2Mac 12, 45b). Aceasta este o veste foarte bună pentru noi fiindcă Dumnezeu nu abandonează sufletele fraților și surorilor noastre în credință, plecați deja dintre noi, chiar dacă ei nu au reușit să îndeplinească, să atingă idealul creștin de perfecțiune.
Această comemorare a tuturor credincioșilor răposați este o zi foarte importantă și specială, nu doar pentru credința noastră ci mai ales pentru cultura noastră. Iar asta fiindcă ne rugăm mult mai fervent pentru toți credincioși răposați, mai ales pentru membri propriei noastre familii, pentru toți cei care au trecut dincolo însă care au dus o viață asemenea celei pe care noi o ducem acum, cu toate fragilitățile ce vin odată cu firea noastră omenească. Cu toți știm că singurul mod prin care îi putem ajuta este prin rugăciunile noastre, astfel încât, odată purificate de toate păcatele lor, să poată avea parte de odihna veșnică și să se bucure de prezența lui Dumnezeu.
Însă cum îi putem ajuta pe toți credincioși răposați? Mulți dintre noi prin a merge la cimitir pentru a aprinde o lumânare, sau prin oferirea de rugăciuni sau prin a face diferite novene pentru sufletele din purgator și nu doar în această zi de 2 noiembrie, ne rugăm pentru cei morți. Ci zi de zi, în timpul sfintelor liturghii ne rugăm pentru ei. Este o parte anume din cadrul sfintei Liturghii ce este destinată pentru cei morți, la care preotul spune Adu-ţi aminte, Doamne, şi de fraţii noştri care au adormit în speranţa învierii şi de toţi cei care au răposat în milostivirea ta şi primeşte-i să se bucure de lumina feţei tale. În cazul meu, de exemplu, ori de câte ori aflu de moartea cuiva, fie de la alți fie de pe internet, imediat rostesc și o scurtă rugăciune pentru odihna sufletului lor. Ori de câte ori vizitez un răposat, unde este expus, rostesc și o scurtă rugăciune, precum Tatăl Nostru, Bucură-te Marie sau Slavă Tatălui sau altele pentru cel plecat dintre noi. Ori de câte ori acord binecuvântarea unei persoane decedate, îl și rog, în gând, să transmită salutările mele lui Isus în ceruri. Acesta este modul meu de a ajuta săracele suflete din purgator.
În încheiere vă invit să medităm asupra acestor trei cuvinte a unei persoane ce a plecat în lumea cealaltă. Dacă i-am fi permis acum să vorbească în fața noastră ar spune,
Primul este, Mulțumesc. El, în primul rând îi mulțumește lui Dumnezeu pentru tot, mulțumește părinților lui, rudelor, prietenilor fiindcă ei sunt acele persoane care l-au ajutat în momentele sale de suferință și de boală.
Al doilea este, Îmi pare rău. Acest cuvinte sunt foarte importante, mai ales pentru familia sa, pentru ceea ce ei simt de pe urma plecării sale din aceasta lume.
Al treilea cuvânt este Te iubesc. Acest te iubesc, spus mai ales lui Dumnezeu, soției, părinților, fraților și surorilor ce s-au sacrificat enorm pentru el. La acestea trei voi mai adăuga încă unul.
Al patrulea fiind, Ne vedem în ceruri. Iar al cincilea și ultimul, Asigură-te că vei intra și tu în ceruri. Amin
