Gen 18,20-32
Col 2,12-14
Lc 11,1-13
Rugăciunea: Vin-o în fața lui Dumnezeu așa cum ești tu.
Oare Dumnezeu chiar ne iubește? Oare chiar îi pasă lui Dumnezeu de noi? Acestea sunt întrebările cu care am început o altă predică acum câteva săptămâni. Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă de noi. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată. Vedem tot mai mult din acea iubire și grijă a lui Dumnezeu pentru noi și în lecturile de astăzi, în care am putut vedea cum Isus ne spune că Dumnezeu va răspunde la rugăciunile noastre. Și am auzit cum a spus: De aceea şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide (vv.9-10).
Dumnezeu e extrem de dispus să asculte. Noi doar trebuie să venim înaintea lui Dumnezeu asemenea unui cerșetor. Dumnezeu nu este deloc distant; noi suntem cei care ne distanțăm de Dumnezeu de cele mai multe ori. Dumnezeu e foarte aproape de noi, tot ce trebuie să facem noi e să mergem și să ne rugăm lui Dumnezeu. În parabola de astăzi a lui Isus am putut vedea cum un prieten se duce la prietenul lui în timpul nopții pentru a cere mâncare ca mai apoi cererea sa să fie ascultată datorită persistenței acestuia de a cere. Iar Isus dorește să ne învețe astăzi că și noi trebuie să facem la fel: să mergem la Dumnezeu oricând ne aflăm în nevoie și să ne prezentăm durerea și cazul în fața lui. Isus ne explică astăzi ceea ce înseamnă această parabolă în practică. De aceea şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! (v.9).
Să spunem că ne aflăm într-o mare mizerie? Cum putem noi veni înaintea lui Dumnezeu cu viața noastră care se află într-un haos atât de mare? Ceea ce trebuie să ținem minte mereu e faptul că trebuie să mergem la Dumnezeu indiferent de dezastrul în care ne aflăm. Să mergem înaintea lui Dumnezeu așa cum suntem noi: nu trebuie să fim perfecți să mergem înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește nu fiindcă ai putea să fii bun; Dumnezeu ne iubește fiindcă Dumnezeu e iubire. Cardinalul Ratzinger o spusese atât de bine când scrisese despre cum ne putem ruga indiferent de mizeria în care ne aflăm:
Privește la mine, Dumnezeul meu, căci sunt nimic, iar Tu ești totul; eu sunt plin de mizerie, însă Tu ești destul de bogat pentru a vindeca toată mizeria din lume; eu sunt păcătos și viclean însă Tu ești plin de iubire extravagantă. Tu nu iubești așa cum iubesc oameni, care iubesc doar pe cei care sunt simpatici cu ei; Tu iubești și pe cei care cerșesc și dorm în gunoaie, pe fiul risipitor. Tu nu iubești fiindcă noi suntem buni, ci mai degrabă fiindcă Tu ești bun (Dogmă și predică, 108).
Așa că mergeți înaintea lui Dumnezeu așa cum sunteți; Dumnezeu mereu vă așteaptă. Oare Dumnezeu chiar ne iubește? Oare chiar îi pasă lui Dumnezeu de noi? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă de noi. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată.
Ori de câte ori venim înaintea lui Dumnezeu așa cum suntem, indiferent de mizeria în care ne aflăm, în loc să stăm și să așteptăm degeaba să fie mai bine, să nu uităm că rugăciune e cea care ne poate ajuta enorm. Rugăciunea nu este o pierdere de timp, ci din contră, noi irosim o zi dacă nu ne rugăm deloc în acea zi. Noi suntem creași de Dumnezeu pentru a petrece veșnicia cu Dumnezeu după această viață, așa că e complet normal să petrecem timp cu Dumnezeu în fiecare zi a vieții noastre. Interesant e faptul că făcând abstracție de credința noastră și de motivele care ne spun cât de necesară e rugăciunea pentru noi, și mulți psihologi ne spun exact același lucru. Carl Jung într-una din scrierile sale Psihanaliza și vindecarea sufletului, făcând referință la cartea Cardinalului Ratzinger, Dogmă și predicare, de la pagina 107, vorbise despre această represiune a lui Dumnezeu ca cauză a tuturor nevrozelor omului. În acest caz, când stăm și privim cum Dumnezeu este tot mai reprimat șu suprimat în această lume de astăzi, nu ar fi de mirare dacă am observa înmulțirea nevrozelor și a nebuniei lucrurilor lumești din ziua de astăzi. Rugăciunea nu este o pierdere de timp, ci din contră, noi irosim o zi dacă nu ne rugăm în acea zi.
Dacă destui oameni s-ar ruga, rugăciunea ar schimba cursul istoriei. Preasfânta Fecioară Maria a apărut la Fatima aproape de finalul primului război mondial și a spus că oameni nu vor începe să se roage mai mult va veni un alt război și mai urât, care a și avut loc, cel de-al doilea război mondial. Abraham a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru Sodoma, după cum am văzut și în prima lectură de astăzi, Iar dacă Dumnezeu ar fi găsit destui oameni drepți în cetate atunci aceasta ar fi fost mântuită. La început Dumnezeu era dispus să cruțe cetatea doar pentru 50 de oameni buni. Însă de alte 5 ori Abraham a mijlocit înaintea lui Dumnezeu că dacă nu i-ar fi găsit pe aceia, după care de alte 5 ori a redus numărul de la 50 ajungând până la doar 10. Putem vedea că doar un mic număr de oameni bun pot schimba cursul istoriei; așa că va trebui să nu subestimăm niciodată puterea rugăciunii. Un mic număr de oameni pot salva un oraș sau o țară. De curând am auzit o poveste despre o femeie care nu putea să aibă copii iar după ce preotul comunității a venit și i-a binecuvântat casa, a devenit capabilă să aibă copii. Apoi am auzit despre o altă femeie care nici ea nu putea să aibă copii iar după ce întreaga comunitate sa rugat pentru ea, a devenit și ea capabilă să aibă copii. Prin urmare, atunci când ne rugăm să nu uităm niciodată ce efect bun poate aduce rugăciunea; să nu subestimăm niciodată puterea rugăciunii. Asta e ceea ce am putut vedea în prima lectură de astăzi din cartea Genezei și tot asta e ceea ce ne-a spus și Isus în evanghelia de astăzi: De aceea şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! (v.9).
Oare Dumnezeu chiar ne iubește? Oare chiar îi pasă lui Dumnezeu de noi? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă de noi. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată.
Astfel ajungem la cea mai dificilă întrebare dintre toate: De ce uneori nu primim nici un răspuns la rugăciunile noastre, mai ales atunci când credem că rugăciunea este pentru un lucru bun? Un mod prin care doresc să privesc la aceasta e faptul că atunci când ne rugăm și continuăm să așteptăm răspunsul pe care îl așteptăm, noi devenim tot mai capabili de a accepta că răspunsul nu ar fi cel care ne-am dori noi să fie. Cu alte cuvinte, rugăciunea noastră lucrează și asupra sufletului nostru, făcând din nou tot mai pregătiți pentru a continua să ne ducem crucea. Pelerinajele la Lourdes sunt foarte des întâlnite, mai ales pentru cei care sunt bolnavi. Adesea putem auzi oameni bolnavi care spun, după ce s-au întors de la Lourdes lucruri de genul că: Chiar dacă nu m-am întors complet vindecat, tot am primit haruri deosebite la Lourdes. Uneori rugăciunea este ascultată într-un mod diferit. Isus a cerut în grădina Ghetsemani ca paharul să fie îndepărtat de la el. Paharul nu a fost îndepărtat de la el, însă rugăciunea lui tot a fost ascultată într-un alt mod, prin învierea sa.
În încheiere vă invit ca, atunci când ne rugăm, să mergem înaintea lui Dumnezeu în ciuda dezordinii în care ne-am afla. Să mergem înaintea lui Dumnezeu așa cum suntem. Nu trebuie să fim perfecți pentru a merge înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește nu fiindcă ai putea fi bun; Dumnezeu ne iubește fiindcă Dumnezeu este iubire. Amin
