In 1, 45-51
Astăzi celebrăm sărbătoarea sfântului Bartolomeu, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus Cristos. Bartolomeu de fapt este un prenume ce vine de la Bar care înseamnă fiul al lui….Tolomeu sau Tolmai. De exemplu, evangheliile sinoptice niciodată nu menționează numele de Bartolomeu. Se crede că Bartolomeu de fapt ar fi una și aceiași 
persoană cu cel menționat în evanghelii cu numele de Nathanael. Însă în evangheliile sinoptice, Bartolomeu mereu e menționat împreună cu Filip. Prin urmare, e una și aceiași persoană însă cu nume diferite.
Isus Cristos l-a lăudat pe Bartolomeu pentru inocența și simplitatea inimii sale. Sfântul Bartolomeu a murit însă ca martir. Unii spun că ar fi fost crucificat, alți spun că ar fi fost jupuit de viu iar apoi decapitat.
Însă, ceea ce trebuie noi să ne însușim de la sfântul Bartolomeu e tocmai simplitatea inimii sale. O inimă simplă este un adevărat act de docilitate, un act de umilință, o disponibilitate de a fi învățat de Dumnezeu. Dumnezeu acționează ca Tată față de noi copii săi. El acționează ca un părinte când ne disciplinează să devenim mai buni. Amintiți-vă doar cuvintele din scrisoarea către evrei, unde citim că ați uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii: Fiul meu, nu disprețul disciplina Domnului nu te descuraja când ești mustrat de el. Căci pe cel pe care îl iubește Domnul îl pedepsește și îl bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primește. Ceea ce îndurați este spre învățătura voastră. Dumnezeu vă tratează ca pe niște fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepsește? (Evr 12, 5-7).
