Mt 10, 22-25a
Astăzi Biserica comemorează pe unul dintre cei mai mari învățători ai Bisericii, pe sfântul episcop Atanasiu care a cunoscut persecuția împăratului roman Diocletian încă din copilăria sa. Apoi, la vârsta de 30 de ani pe când era secretarul episcopului de Alexandria, din orașul său natal, unul dintre preoți de acolo, pe nume Arie, a fost 
condamnat de Conciliul din Niceea pentru faptul că nega divinitatea lui Cristos. La trei ani după acest eveniment a fost numit el însuși patriarh de Alexandria, a fost nevoit să lupte, în toți cei 45 de ani săi în care a stat în frunte, să lupte cu arieni. Această luptă a sa nu a fost una ușoară, fiindcă a ajuns să fie exilat nici mai mult, nici mai puțin decât de 5 ori. Însă Atanasiu nu s-a lăsat, ci a continuat să lupte, a continuat să predice misterul Fiului lui Dumnezeu, făcut om pentru ca oameni să poată deveni și ei fii ai lui Dumnezeu.
Așa că întrebarea care ar trebui să ne-o adresăm noi astăzi, asupra căreia să reflectăm e, noi cum reacționăm când dăm de greu? Abandonăm imediat ori ne ridicăm și continuăm să ducem lupta cea bună de a transmite și altora vestea cea bună, indiferent de piedicile care ni se pun?
