Mt 12,14-21
Un om bogat a murit după o lungă boală iar avocații lui au adunat întreaga familie pentru a citi testamentul. Rudele au venit de aproape și de departe pentru a vedea dacă sunt și ele incluse în acel testament.
Avocatul a deschis în mod solemn testamentul și a început să citească, Verișoarei mele Nancy, îi las ferma. Fratelui meu Georges îi las banca. Vecinului și bunului meu prieten, Oscar îi las rezervele de petrol. Unchiului meu John îi las BMW-ul meu iar vărului meu Willy care mereu a așteptat să fie amintit în testamentul meu, un Bună Willy.
Așteptările pot fi adevărate cauze de durere, frustrare, mânie în momentul în care nu sunt îndeplinite. Așteptările de asemenea pot ucide, după cum farisei plănuiau să facă cu Isus când acesta nu se ridicase așteptărilor lor.
Pentru farisei, Mesia trebuia să fie unul agresiv, un războinic puternic cu un însemn de putere, care să conducă poporul său, evreu, la salvarea din mâinile colonizatorilor Romani.
Isus nu avea cum să fie Mesia, mai ales că interzicea oamenilor să îi facă publicitate. Și prea inimos, lipsit de violență, după cum prezise și profetul Isaia, Nu se va certa, nici nu va striga şi nici nu va auzi cineva glasul lui pe drumuri. Trestia frântă nu o va strivi, iar fitilul care fumegă nu-l va stinge până ce nu va duce judecata la victorie.
Cu toți avem tendința de a ne construi așteptări în privința oamenilor, situațiilor și a instituțiilor. În loc să așteptăm nu ar fi mai bine dacă ne-am deschide și dacă am accepta ca și alți să învețe și să crească într-un mediu de îmbogățire reciprocă?
