Lc 14, 25-33
Astăzi Biserica îl comemorează pe unul dintre cei mai importanți sfinți, pe sfântul Ignațiu de Loyola, care s-a născut în 1491, într-un castel din Spania de astăzi, ca al doisprezecelea copil al unui funcționar de la curtea regelui. Ca orice tânăr din acel timp și el a urmat cariera militară, a onoarei și a gloriei ce se dobândește în războaie, însă, un obuz îi rupe piciorul, moment în care începe o lungă convalescență pentru Ignațiu. Recuperare în cadrul căreia citește o carte intitulată Legenda de aur, carte ce includea numeroase vieți de sfinți, dar mai ales viața Mântuitorului.
Transformat fiind, merge, atârnă sabia la altarul Maicii Domnului dintr-o mănăstire din Moseratta după care face jurământ de castitate. Imediat începe să descopere rugăciunea și complet transformat pleacă la Paris pentru a studia Teologia.
Un alt lucru de menționat e faptul că vestitele sale exerciții spirituale sunt un rod al experienței sale personale, rod care a permis și altora să fie transformați, din care a și făcut adevărați apostoli ce au evanghelizat lumea, totul spre mai marea glorie a lui Dumnezeu, după cum suna chiar motoul lor. apoi, în 1534, Ignațiu de Loyola, împreună cu alți tovarăși de a-i săi de la Paris, fondează Societatea lui Isus, sau Ordinul iezuit din care face parte și sfântul părinte papa Francisc.
Ceea ce trebuie noi să ne însușim de la sfântul Ignațiu de Loyola e tocmai ceea ce l-a motivat pe el să înfăptuiască toate aceste lucruri minunate. El a făcut-o pentru mai marea glorie a lui Dumnezeu. Așa că întrebarea e, pe noi ce ne motivează?
