Mc 8,14-21
În prima lectură de la această sfântă Liturghie am auzit spunându-se, Fericit omul care îndură ispita pentru că, după ce va fi încercat, va primi coroana vieţii pe care a promis-o Domnul celor care îl iubesc. Mulți sunt cei care doresc această coroană a vieții, însă dorim noi să perseverăm când suntem ispitiți de partea noastră întunecată?
Zi de zi suntem invitați să ne amintim de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în Isus Cristos, prin darul lui Isus care a luat trup omenesc pentru a muri, noi am fost mântuiți. Este o veste enorm de bună, și suntem chemați să împărtășim această veste bună din viețile noastre cu toți oameni cu care ne întâlnim. Ca și creștini, suntem invitați să luăm cuvintele evangheliei la inimă și să reflectăm asupra lor. Așa că întrebarea e, suntem noi creștini cu inimi împietrite, și cu o viziune limitată a propriei persoane și a fraților și surorilor noastre? Avem noi urechi care nu aud strigătul săracilor și al celor aflați în nevoie care ascultă cu adevărat ceea ce Dumnezeu are să le spună prin fiecare persoană cu care ne întâlnim? Dumnezeu trebuie să fie milostiv, după cum spunea și Martin Luther, iar dacă inimile noastre sunt deschise fraților și surorilor noastre, atunci noi va trebui să răspundem la chemarea de a arăta sau de a fi bucuroși și recunoscători față de toți frați și surorile noastre. Suntem chemați să răspundem cu iubire și respect tuturor, chiar dacă pare un pic provocator, mai ales în propriile noastre case și în unele zile.
