In 21,20-25
Discipolul preaiubit
William Penn a spus Dacă suntem siguri că sfârșitul e aproape atunci suntem prea apți să sărim peste toate limitele pentru a-l evita; dacă nu luăm în considerare mijloacele legale atunci îl vom obține într-un mod ilegal.
Pasajul evangheliei de astăzi este totodată și încheierea evangheliei apostolului Ioan. Îl vom auzi pe apostolul Ioan spunând spre finalul acestui text că, Mai sunt și multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă acestea s-ar scrie unul câte unul, cred că nici lumea întreagă nu ar cuprinde cărțile scrise.(v.25) Cu alte cuvinte, sfântul Ioan, asemenea celorlalți evangheliști, au ales să ne transmită numai acele semne ale lui Isus care sunt cele mai potrivite scopului evangheliei sale. Scopul scrierii sale este acela de a arăta că Isus este Dumnezeu, că Dumnezeu este iubire, și că Isus a oferit viață veșnică tuturor celor care îl urmează. Am mai putea spune că în ciuda tuturor descoperirilor științifice și a invențiilor, noi tot vom continua să întâlnim mistere în lumea noastră, dar mai ales în viețile noastre și în credința noastră. Iar asta fiindcă această lume poartă pentru totdeauna semnul că Dumnezeu este creatorul ei.
Cineva a spus că aceste cuvinte sunt mărturii în favoarea încrederii Bisericii în tradiția sacră. Principiul sola scriptura, care susține că Biblia este singura sursă a credinței creștine, e paradoxal ne-susținută de însăși sfânta Scriptură. Va trebui în schimb să privim la patrimoniul Bisericii, mai ales la istoria ei, la martori primelor secole, la liturgia ei și la practicile de pietate pentru a putea cuprinde toate bogățiile credinței noastre. Pentru asta va trebui să ne bazăm asupra realității vii care se bucură de susținerea continuă a lui Cristos, prin acțiunea Duhului Sfânt. Aceasta este tradiția vie a Bisericii Catolice, încredințată de Cristos păstorilor ei legitimi, succesorilor celor 12 apostoli.
Însă de ce ne tot comparăm cu ceilalți? De ce dorim să fim mai buni decât aproapele nostru? Nu e de mirare faptul că avem atât de mulți dușmani și inimici. Petru și Ioan amândoi au fost numiți discipoli ai lui Isus și fiecăruia i sa dat o sarcină de îndeplinit. Însă de ce e oare Petru a întrebat de rolul lui Ioan. Și Petru i-a spus: “Doamne, dar acesta?” Isus i-a zis: “Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te privește? Tu urmează-mă! (vv.21-22).
Cineva a spus că a ne compara pe noi înșine cu alți în ceea ce privește sfințenia și abilitățile de apostolat este complet greșit. Domnul preferă ca noi să ne vedem de treburile noastre, de a crește în prietenie cu dânsul și a dedicării noastre față de apostolat. Folosirea exemplelor pline de inspirație pe care ni le dau alți ar trebui să ne împingă, pentru totdeauna, spre o mai mare sfințenie și dăruire-de-sine. În același timp, noi va trebui să învățăm cum să ne bucurăm de reușitele celorlalți, văzându-l pe Dumnezeul cel viu în ei, care lucrează în ei și îi iubește. Gelozia și competiția ne afectează modul în care noi vedem lucrările celorlalți, însă dacă noi construim pe viziunea-credință, căutându-l pe Dumnezeu în ei, atunci ne vom bucura.
Asemenea sfântului Petru, Isus ne spune și nouă să îl urmăm, și să nu ne comparăm cu ceilalți în ceea ce privește sfințenia și apostolatul.
În încheiere vă invit să nu uităm niciodată că la sfârșitul vieții noastre întrebările nu vor fi (Nathan C. Schaeffer):
Cât de mult ai obținut? Ci Cât de mult ai oferit?
Nu Cât ai câștigat? Ci Cât de mult ai dat?
Nu Cât de mult ai economisit? Ci Cât de mult ai sacrificat?
Va fi Cât de mult ai iubit și slujit și nu Cât de mult ai cinstit? Amin
