In 16,5-11
Plecarea lui Isus: Venirea Mângâietorului
În câteva zile, vom celebra Înălțarea lui Isus la ceruri. În evanghelia de astăzi, Isus spune: dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi (v.7). Apoi continuă Şi când va veni el, va denunța lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată (v.8). Cuvântul original pentru determinare este de fapt condamnare. Cu alte cuvinte lucrarea Duhului Sfânt e de a ne face să vedem lumea păcatului, a dreptății, a condamnării și a judecății. Opt zile după ce Isus s-a urcat la ceruri, mângâietorul promis, Duhul Sfânt, s-a coborât asupra discipolilor adunați în cenacol, de rusalii.
Vă invit în continuare să reflectăm la cele trei roluri ale Duhului Sfânt enumerate de Isus: primul, Duhul Sfânt va denunța lumea cu privire la păcat. Isus nu este un păcătos. Păcatul real este acela de a refuza să crezi în el. Știați că atât cultura creștină cât și cea necreștină au aceleași concepte de păcat și că într-un fel au aceleași ritualuri de mântuire sau procese prin care păcatul este înlăturat, curățat. În legătură cu acest fapt, pentru noi creștini, Duhul Sfânt ne va face și pe noi să credem în iubirea și iertarea lui Dumnezeu și la imediata noastră dependență de el asupra harului și milostivirii sale. Chiar și Sigismund Freud, un ateu, admisese odată că cel mai puternic argument al existenței lui Dumnezeu este certitudinea oamenilor asupra păcatului.
Este bine, de asemenea, să reflectăm asupra cuvintelor Sfântului Augustin, din Confesiunile sale, asupra păcatului care creează alte păcate când lucrurile care sunt un bine mai mic sunt urmărite ca și cum ele ar fi scopul cel mai important în viață. Dacă bani sau afecțiunea sau puterea sunt căutate într-un mod obsesiv, disproporționat atunci apare și păcatul. Iar păcatul este mărit atunci când, pentru aceste scopuri mai mici, eșuăm în a urmări cel mai mare bine și scopul suprem. Astfel, când ne întrebăm pe noi înșine de ce, în anumite situații, comitem un păcat, răspunsul este de obicei că: ori dorim să obținem ceva ce nu avem, sau ne este frică să pierdem ceva ce avem.
Al doilea rol al Duhului Sfânt este de a ne convinge de dreptatea lui Cristos întărită de faptul că Isus a înviat din morți și că s-a urcat la Tatăl său. Din punct de vedere fizic, noi nu îl mai vedem pe Isus. El este la dreapta Tatălui după cum ne confirmă si Duhul Sfânt în inimile noastre. În ciuda faptului că el este la dreapta Tatălui, el este mult mai prezent astăzi decât atunci când umbla pe drumurile Palestinei. Ca sursă a dreptății sale, el continuă să ne ghideze viețile din ceruri. Nu suntem niciodată singuri. El este mereu lângă noi, fiindcă el continuă să rămână cu noi sub aspectul pâinii și a vinului din sacramentul Euharistiei. Această prezență sacramentală a lui Isus este posibilă prin puterea Duhului Sfânt. Este adevărata prezență, deși nu îl avem pe Cristos în modul în care a apărut acum 2000 de ani. Să fim mai încrezători asupra prezenței reale a lui Cristos în Preasfântul Sacrament al altarului.
Al treilea rol al Duhului Sfânt este de a ne face conștienți asupra judecății, că cu toți vom sta în fața judecății scaunului lui Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu este dreaptă și bună. Când vom auzi judecata lui vom afla pace, bucurie și reconciliere cu Dumnezeu.
Îl lăsăm noi pe Duhul Sfânt să aibă o domnie liberă în viețile noastre pentru a ne putea elibera de lanțul păcatului și de a ne aprinde cu focul iubirii lui Dumnezeu? Amin.
